ECHINODERM, echinoderme, s. n. (La pl.) Încrengătură de animale marine nevertebrate, cu schelet extern calcaros format din plăci, și care se deplasează cu ajutorul ambulacrelor; (și la sg.) animal care face parte din această încrengătură. – Din fr. échinoderme.

echinoderm sn [At: J. CIHAC, I. N. 235/21 / V: (îvr) eșin~ / Pl: ~e / E: fr échinodermes] 1 (Lpl) Încrengătură de animale marine nevertebrate, cu schelet extern calcaros format din plăci, și care se mișcă cu ajutorul ambulacrelor. 2 (Șls) Animal care face parte din încrengătura echinodermelor (1).

ECHINODERM, echinoderme, s. n. (La pl.) Încrengătură de animale marine nevertebrate, cu schelet extern calcaros format din plăci, și care se mișcă cu ajutorul ambulacrelor; (și la sg.) animal care face parte din această încrengătură. – Din fr. échinodermes.

ECHINODERM, echinoderme, s. n. Animal marin nevertebrat cu simetrie radiară și avînd un schelet extern calcaros secretat de țesutul dermic. Steaua de mare este un echinoderm. ♦ (La pl.) Încrengătură din care face parte acest animal.

ECHINODERM ~e n. 1) la pl. Încrengătură de animale marine nevertebrate cu un schelet extern calcaros. 2) Animal din această încrengătură. /<fr. échinodermes

*echinodérm n., pl. e (vgr. ehînos, aricĭ, și dérma, pele). Zool. Animal din clasa care are ca tip steaŭa de mare și ursiniĭ, al căror înveliș seamănă a pele de aricĭ. V. radiar, radiolar.

eșinoderm sn vz echinoderm

ECHINODERME s.n.pl. Încrengătură din care fac parte animale marine nevertebrate acoperite cu spini, al căror țesut dermic secretă un schelet calcaros; (la sg.) animal din această încrengătură. [Sg. echinoderm. / < fr. échinodermes, cf. gr. echinos – arici, derma – piele].

ECHINODERME s. n. pl. încrengătură de animale marine nevertebrate, cu țepi, cu simetrie radiară și cu schelet extern calcaros, din plăci. (< fr. échinodermes)

echinoderm s. n., pl. echinoderme

echinoderm s. n., pl. echinoderme

echinoderm s. n., pl. echinoderme

ECHINO- „arici, ghimpi, setă, spinos, setular”. ◊ gr. ekhinos „arici” > fr. échino-, germ. id., engl. id. > rom. echino-. □ ~carp (v. -carp), adj., care are fructe spinoase; ~cefal (v. -cefal), adj., cu capul țepos; ~coc (v. -coc), s. m., vierme parazit din clasa cestodelor, care trăiește ca adult în intestinele carnivorelor; ~derme (v. -derm), s. n. pl., încrengătură de animale marine nevertebrate, cu simetrie radiară și schelet calcaros, acoperite cu țepi; ~for (v. -for), adj., (despre fructe) acoperit cu spini sau cu sete rigide; ~id (v. -id), adj., echiniform*; ~rinc (v. -rinc), s. m., vierme parazit nematelmint, din ordinul acantocefalilor; ~spor (v. -spor), adj., cu spori țepoși; ~stomi (v. -stom), s. m. pl., viermi paraziți din clasa trematodelor, care infestează în mod incidental și omul.