3 intrări
22 de definiții
din care- explicative (14)
- morfologice (6)
- specializate (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
echin sm vz echină[1] modificată
- În original, tipărit incorect: vz echivă — LauraGellner
ECHIN, -Ă adj. De cal. ◊ (Med.) Varus echin = deformație constînd în extensiunea forțată a labei piciorului ca urmare a scurtării mușchilor superiori ai gambei. [Var. ecvin, -ă adj. / < fr. équin, cf. lat. equinus < equus – cal].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ECHIN- v. echino-.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ECHINĂ, echine, s. f. 1. Urnă de pământ ars sau de metal în care grecii păstrau actele. 2. Mulură convexă, specifică ordinului doric, situată imediat sub abacă. – Din fr. échine, it. echino.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ECHINĂ, echine, s. f. 1. Urnă de pământ ars sau de metal în care grecii păstrau actele. 2. Mulură convexă, specifică ordinului doric, situată imediat sub abacă. – Din fr. échine, it. echino.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de toknowro
- acțiuni
echină sf [At: LM / V: (îvr) echin sm, ~nus sm / Pl: ~ne / E: ngr ἐχῖνος, fr échine] 1 (Arh) Mulură convexă, specifică ordinului doric, plasată imediat sub abacă. 2 (Ant) Urnă de pământ ars sau de metal în care grecii păstrau actele procesuale.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
echino- [At: DN3 / V: ~in- / E: fr echin(o)-] Element prim de compunere savantă cu sensul de: 1 De arici. 2 Cu ghimpi.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
echinus sm vz echină
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ECHINĂ s.f. 1. Urnă de pămînt ars sau de metal în care grecii păstrau actele procesuale. 2. Mulură convexă, specifică ordinului doric, așezată imediat sub abacă. [< fr. échine, it. echino, gr. echinos].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ECHINO- Element prim de compunere savantă cu sensul de „arici”, „cu ghimpi”. [Var. echin-. / < fr. echin(o)-, cf. gr. echinos].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ECVIN, -Ă adj. v. echin.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ECHINĂ s. f. 1. urnă de pământ ars sau de metal în care grecii păstrau actele procesuale. 2. mulură convexă în sfert de cerc, situată imediat sub abaca unui capitel doric. 3. ornament al capitelului coloanei ionice; ovă. (< fr. échine)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ECHINI- elem. echin(o)-.
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ECHIN(O)-/ECHINI- elem. „arici”, „cu ghimpi”. (< fr. échin/o/-, echini-, cf. lat. echinus, gr. ekhinos)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ECVIN, -Ă adj. de cal. ♦ varus ~ = deformație constând în extensiunea forțată a labei piciorului ca urmare a scurtării mușchilor superiori ai gambei. (< fr. équin, lat. equinus)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
echină s. f., g.-d. art. echinei; pl. echine
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ecvin adj. m., pl. ecvini; f. ecvină, pl. ecvine
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
echină s. f., g.-d. art. echinei; pl. echine
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ecvin adj. m., pl. ecvini; f. ecvină, pl. ecvine
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
echină s. f., g.-d. art. echinei; pl. echine
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ecvin adj. m., pl. ecvini; f. sg. ecvină, pl. ecvine
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
ECHINI- „arici, spini, setă”. ◊ L. tz. echinus „arici” > fr. échini- > rom. echini-. □ ~fer (v. -fer), adj., care este prevăzut cu spini sau cu o setă rigidă; ~form (v. -form), adj., asemănător cu un arici; sin. echinoid.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
ECHINO- „arici, ghimpi, setă, spinos, setular”. ◊ gr. ekhinos „arici” > fr. échino-, germ. id., engl. id. > rom. echino-. □ ~carp (v. -carp), adj., care are fructe spinoase; ~cefal (v. -cefal), adj., cu capul țepos; ~coc (v. -coc), s. m., vierme parazit din clasa cestodelor, care trăiește ca adult în intestinele carnivorelor; ~derme (v. -derm), s. n. pl., încrengătură de animale marine nevertebrate, cu simetrie radiară și schelet calcaros, acoperite cu țepi; ~for (v. -for), adj., (despre fructe) acoperit cu spini sau cu sete rigide; ~id (v. -id), adj., echiniform*; ~rinc (v. -rinc), s. m., vierme parazit nematelmint, din ordinul acantocefalilor; ~spor (v. -spor), adj., cu spori țepoși; ~stomi (v. -stom), s. m. pl., viermi paraziți din clasa trematodelor, care infestează în mod incidental și omul.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
echină, echinesubstantiv feminin
- 1. Urnă de pământ ars sau de metal în care grecii păstrau actele. DEX '09 DEX '98 DN
- 2. Mulură convexă, specifică ordinului doric, situată imediat sub abacă. DEX '09 DEX '98 DN
- 3. Ornament al capitelului coloanei ionice. MDN '00sinonime: ovă
etimologie:
- échine DEX '09 DEX '98 DN
- echino DEX '09 DEX '98 DN
echinoelement de compunere, prefix
- 1. Element prim de compunere savantă cu sensul de „arici”, „cu ghimpi”. DN
etimologie:
- echin(o)- DN
ecvin, ecvinăadjectiv
- 1. De cal. DN
- 1.1. Varus ecvin = deformație constând în extensiunea forțată a labei piciorului ca urmare a scurtării mușchilor superiori ai gambei. DN
-
etimologie:
- équin DN