3 intrări

22 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

echin sm vz echină[1] modificată

  1. În original, tipărit incorect: vz echivă LauraGellner

ECHIN, -Ă adj. De cal. ◊ (Med.) Varus echin = deformație constînd în extensiunea forțată a labei piciorului ca urmare a scurtării mușchilor superiori ai gambei. [Var. ecvin, -ă adj. / < fr. équin, cf. lat. equinus < equus – cal].

ECHINĂ, echine, s. f. 1. Urnă de pământ ars sau de metal în care grecii păstrau actele. 2. Mulură convexă, specifică ordinului doric, situată imediat sub abacă. – Din fr. échine, it. echino.

ECHINĂ, echine, s. f. 1. Urnă de pământ ars sau de metal în care grecii păstrau actele. 2. Mulură convexă, specifică ordinului doric, situată imediat sub abacă. – Din fr. échine, it. echino.

echi sf [At: LM / V: (îvr) echin sm, ~nus sm / Pl: ~ne / E: ngr ἐχῖνος, fr échine] 1 (Arh) Mulură convexă, specifică ordinului doric, plasată imediat sub abacă. 2 (Ant) Urnă de pământ ars sau de metal în care grecii păstrau actele procesuale.

echino- [At: DN3 / V: ~in- / E: fr echin(o)-] Element prim de compunere savantă cu sensul de: 1 De arici. 2 Cu ghimpi.

ECHI s.f. 1. Urnă de pămînt ars sau de metal în care grecii păstrau actele procesuale. 2. Mulură convexă, specifică ordinului doric, așezată imediat sub abacă. [< fr. échine, it. echino, gr. echinos].

ECHINO- Element prim de compunere savantă cu sensul de „arici”, „cu ghimpi”. [Var. echin-. / < fr. echin(o)-, cf. gr. echinos].

ECHI s. f. 1. urnă de pământ ars sau de metal în care grecii păstrau actele procesuale. 2. mulură convexă în sfert de cerc, situată imediat sub abaca unui capitel doric. 3. ornament al capitelului coloanei ionice; ovă. (< fr. échine)

ECHIN(O)-/ECHINI- elem. „arici”, „cu ghimpi”. (< fr. échin/o/-, echini-, cf. lat. echinus, gr. ekhinos)

ECVIN, -Ă adj. de cal. ♦ varus ~ = deformație constând în extensiunea forțată a labei piciorului ca urmare a scurtării mușchilor superiori ai gambei. (< fr. équin, lat. equinus)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

echi s. f., g.-d. art. echinei; pl. echine

ecvin adj. m., pl. ecvini; f. ecvi, pl. ecvine

echi s. f., g.-d. art. echinei; pl. echine

ecvin adj. m., pl. ecvini; f. ecvină, pl. ecvine

echi s. f., g.-d. art. echinei; pl. echine

ecvin adj. m., pl. ecvini; f. sg. ecvină, pl. ecvine

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ECHINI- „arici, spini, setă”. ◊ L. tz. echinus „arici” > fr. échini- > rom. echini-.~fer (v. -fer), adj., care este prevăzut cu spini sau cu o setă rigidă; ~form (v. -form), adj., asemănător cu un arici; sin. echinoid.

ECHINO- „arici, ghimpi, setă, spinos, setular”. ◊ gr. ekhinos „arici” > fr. échino-, germ. id., engl. id. > rom. echino-.~carp (v. -carp), adj., care are fructe spinoase; ~cefal (v. -cefal), adj., cu capul țepos; ~coc (v. -coc), s. m., vierme parazit din clasa cestodelor, care trăiește ca adult în intestinele carnivorelor; ~derme (v. -derm), s. n. pl., încrengătură de animale marine nevertebrate, cu simetrie radiară și schelet calcaros, acoperite cu țepi; ~for (v. -for), adj., (despre fructe) acoperit cu spini sau cu sete rigide; ~id (v. -id), adj., echiniform*; ~rinc (v. -rinc), s. m., vierme parazit nematelmint, din ordinul acantocefalilor; ~spor (v. -spor), adj., cu spori țepoși; ~stomi (v. -stom), s. m. pl., viermi paraziți din clasa trematodelor, care infestează în mod incidental și omul.

Intrare: echină
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • echi
  • echina
plural
  • echine
  • echinele
genitiv-dativ singular
  • echine
  • echinei
plural
  • echine
  • echinelor
vocativ singular
plural
echin3 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • echin
  • echinul
plural
  • echini
  • echinii
genitiv-dativ singular
  • echin
  • echinului
plural
  • echini
  • echinilor
vocativ singular
plural
echinus
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: echino
prefix (I7-P)
  • echino
echin2 (pref.) element de compunere prefix
prefix (I7-P)
  • echin
prefix (I7-P)
  • echini
Intrare: ecvin
ecvin adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ecvin
  • ecvinul
  • ecvinu‑
  • ecvi
  • ecvina
plural
  • ecvini
  • ecvinii
  • ecvine
  • ecvinele
genitiv-dativ singular
  • ecvin
  • ecvinului
  • ecvine
  • ecvinei
plural
  • ecvini
  • ecvinilor
  • ecvine
  • ecvinelor
vocativ singular
plural
echin1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • echin
  • echinul
  • echinu‑
  • echi
  • echina
plural
  • echini
  • echinii
  • echine
  • echinele
genitiv-dativ singular
  • echin
  • echinului
  • echine
  • echinei
plural
  • echini
  • echinilor
  • echine
  • echinelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

echi, echinesubstantiv feminin

  • 1. Urnă de pământ ars sau de metal în care grecii păstrau actele. DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. Mulură convexă, specifică ordinului doric, situată imediat sub abacă. DEX '09 DEX '98 DN
  • 3. Ornament al capitelului coloanei ionice. MDN '00
    sinonime: ovă
etimologie:

echinoelement de compunere, prefix

  • 1. Element prim de compunere savantă cu sensul de „arici”, „cu ghimpi”. DN
etimologie:

ecvin, ecviadjectiv

  • 1. De cal. DN
    • 1.1. medicină Varus ecvin = deformație constând în extensiunea forțată a labei piciorului ca urmare a scurtării mușchilor superiori ai gambei. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

imagine pentru acest cuvânt

click pe imagini pentru detalii