2 intrări

3 definiții

ECHÍN, -Ă adj. De cal. ◊ (Med.) Varus echin = deformație constând în extensiunea forțată a labei piciorului ca urmare a scurtării mușchilor superiori ai gambei. [Var. ecvin, -ă adj. / < fr. équin, cf. lat. equinus < equus – cal].

ECHIN(O)-/ECHINI- elem. „arici”, „cu ghimpi”. (< fr. échin/o/-, echini-, cf. lat. echinus, gr. ekhinos)

Intrare: echin (adj.)
echin (adj.) adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular echin echinul echi echina
plural echini echinii echine echinele
genitiv-dativ singular echin echinului echine echinei
plural echini echinilor echine echinelor
vocativ singular
plural
Intrare: echin (pref.)
echin (pref.)