3 intrări

12 definiții

echín sm vz echină[1] modificată

  1. În original, tipărit incorect: vz echivă LauraGellner

ECHÍN, -Ă adj. De cal. ◊ (Med.) Varus echin = deformație constând în extensiunea forțată a labei piciorului ca urmare a scurtării mușchilor superiori ai gambei. [Var. ecvin, -ă adj. / < fr. équin, cf. lat. equinus < equus – cal].

echínă sf [At: LM / V: (îvr) echín sm, ~nus sm / Pl: ~ne / E: ngr ἐχῖνος, fr échine] 1 (Arh) Mulură convexă, specifică ordinului doric, plasată imediat sub abacă. 2 (Ant) Urnă de pământ ars sau de metal în care grecii păstrau actele procesuale.

ECHÍNĂ, echine, s. f. 1. Urnă de pământ ars sau de metal în care grecii păstrau actele. 2. Mulură convexă, specifică ordinului doric, situată imediat sub abacă. – Din fr. échine, it. echino.

ECHÍNĂ, echine, s. f. 1. Urnă de pământ ars sau de metal în care grecii păstrau actele. 2. Mulură convexă, specifică ordinului doric, situată imediat sub abacă. – Din fr. échine, it. echino.

echínă s. f., g.-d. art. echínei; pl. echíne

echínă s. f., g.-d. art. echínei; pl. echíne

ECHÍNĂ s.f. 1. Urnă de pământ ars sau de metal în care grecii păstrau actele procesuale. 2. Mulură convexă, specifică ordinului doric, așezată imediat sub abacă. [< fr. échine, it. echino, gr. echinos].

ECHÍNĂ s. f. 1. urnă de pământ ars sau de metal în care grecii păstrau actele procesuale. 2. mulură convexă în sfert de cerc, situată imediat sub abaca unui capitel doric. 3. ornament al capitelului coloanei ionice; ovă. (< fr. échine)

ECHIN(O)-/ECHINI- elem. „arici”, „cu ghimpi”. (< fr. échin/o/-, echini-, cf. lat. echinus, gr. ekhinos)

Intrare: echin (adj.)
echin (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular echin echinul echi echina
plural echini echinii echine echinele
genitiv-dativ singular echin echinului echine echinei
plural echini echinilor echine echinelor
vocativ singular
plural
Intrare: echină
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular echi echina
plural echine echinele
genitiv-dativ singular echine echinei
plural echine echinelor
vocativ singular
plural
echin
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
echinus
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
Intrare: echin (pref.)
echin (pref.)
prefix (I7-P)

echină echin echinus

  • 1. Urnă de pământ ars sau de metal în care grecii păstrau actele.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. Mulură convexă, specifică ordinului doric, situată imediat sub abacă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 3. Ornament al capitelului coloanei ionice.
    surse: MDN '00 sinonime: ovă

etimologie: