9 definiții pentru ecarté ecarteu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ECARTÉ s. n. (Rar) Numele unui joc de cărți la care participă două persoane. – Din fr. écarté.

ECARTÉ s. n. (Rar) Numele unui joc de cărți la care participă două persoane. – Din fr. écarté.

ecarté sn [At: PONTBRIANT, D. / V: (înv) ~u / S: (după fr) écarté / Pl: ~uri / E: fr écarté] 1 Joc de cărți la care participă de obicei două persoane. 2 (Lpl) Partide de ecarte (1). modificată

ECARTÉ s. n. (Rar) Numele unui joc de cărți între două persoane. Începu să joace cu mătușe-sa ecarte. DUMITRIU, B. F. 41.

ECARTÉ s.n. Joc de cărți la care participă de obicei două persoane. [< fr. écarté].

ECARTÉ s. n. joc de cărți de două persoane. (< fr. écarté)

*écarté n. (fr. écarté, despărțit, depărtat). Un joc de cărțĭ care se joacă în doĭ, maĭ rar treĭ orĭ patru.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: ecarté
substantiv neutru (N78)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ecarté
  • ecartéul
  • ecartéu‑
plural
  • ecartéuri
  • ecartéurile
genitiv-dativ singular
  • ecarté
  • ecartéului
plural
  • ecartéuri
  • ecartéurilor
vocativ singular
plural
ecarteu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ecarté ecarteu

  • 1. rar Numele unui joc de cărți la care participă două persoane.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Începu să joace cu mătușe-sa ecarte. DUMITRIU, B. F. 41.
      surse: DLRLC

etimologie: