2 intrări

7 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ebruitare sf [At: DN3 / P: ~bru-i~ / Pl: ~tări / E: ebruita] Răspândire de știri, secrete etc.

EBRUITÁRE s.f. (Franțuzism) Acțiunea de a ebruita. [Pron. -bru-i-. / < ebruita].

ebruita vtr [At: CĂLINESCU, I. 89 / P: ~bru-i~ / Pzi: ~tez / E: fr ébruiter] (Frm; c.i. știri, secrete etc.) A face public.

EBRUITÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A răspândi, a divulga (un secret, o știre). [Pron. -bru-i-. / < fr. ébruiter].

EBRUITÁ vb. tr. a răspândi, a divulga (un secret, o știre). (< fr. ébruiter)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ebruitáre s. f., g.-d. art. ebruitării; pl. ebruitări

ebruitá vb., ind. prez. 1 sg. ebruitéz, 3 sg. și pl. ebruiteáză

Intrare: ebruitare
ebruitare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ebruitare
  • ebruitarea
plural
  • ebruitări
  • ebruitările
genitiv-dativ singular
  • ebruitări
  • ebruitării
plural
  • ebruitări
  • ebruitărilor
vocativ singular
plural
Intrare: ebruita
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ebruita
  • ebruitare
  • ebruitat
  • ebruitatu‑
  • ebruitând
  • ebruitându‑
singular plural
  • ebruitea
  • ebruitați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ebruitez
(să)
  • ebruitez
  • ebruitam
  • ebruitai
  • ebruitasem
a II-a (tu)
  • ebruitezi
(să)
  • ebruitezi
  • ebruitai
  • ebruitași
  • ebruitaseși
a III-a (el, ea)
  • ebruitea
(să)
  • ebruiteze
  • ebruita
  • ebruită
  • ebruitase
plural I (noi)
  • ebruităm
(să)
  • ebruităm
  • ebruitam
  • ebruitarăm
  • ebruitaserăm
  • ebruitasem
a II-a (voi)
  • ebruitați
(să)
  • ebruitați
  • ebruitați
  • ebruitarăți
  • ebruitaserăți
  • ebruitaseți
a III-a (ei, ele)
  • ebruitea
(să)
  • ebruiteze
  • ebruitau
  • ebruita
  • ebruitaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)