2 intrări

4 definiții

ebraizáre s. f., g.-d. art. ebraizării

ebraizá vb., ind. prez. 1 sg. ebraizéz, 3 sg. și pl. ebraizeáză

EBRAIZÁ, ebraizéz, vb. I. I. Tranz. A da un caracter ebraic. II. Refl. A suferi influența moravurilor, a culturii ebraice. (din fr. hébraïser)


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

EBRAIZÁRE, ebraizắri, s. f. Acțiunea de a (se) ebraiza și rezultatul ei. (din ebraiza)

Intrare: ebraizare
ebraizare substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ebraizare ebraizarea
plural ebraizări ebraizările
genitiv-dativ singular ebraizări ebraizării
plural ebraizări ebraizărilor
vocativ singular
plural
Intrare: ebraiza
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) ebraiza ebraizare ebraizat ebraizând singular plural
ebraizea ebraizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) ebraizez (să) ebraizez ebraizam ebraizai ebraizasem
a II-a (tu) ebraizezi (să) ebraizezi ebraizai ebraizași ebraizaseși
a III-a (el, ea) ebraizea (să) ebraizeze ebraiza ebraiză ebraizase
plural I (noi) ebraizăm (să) ebraizăm ebraizam ebraizarăm ebraizaserăm, ebraizasem*
a II-a (voi) ebraizați (să) ebraizați ebraizați ebraizarăți ebraizaserăți, ebraizaseți*
a III-a (ei, ele) ebraizea (să) ebraizeze ebraizau ebraiza ebraizaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)