eboșa vt [At: ALEXI, W. / Pzi: ~șez / E: fr éboncher] 1 (C.i. opere de artă) A da o primă formă Si: a schița. 2 (Teh; c.i. lingouri, piese de metal etc.) A prelucra la cald prin laminare, așchiere, deformare plastică etc.

EBOȘA, eboșez, vb. I. Tranz. (Tehn.) 1. A face prelucrarea preliminară a unor piese prin așchiere, prin găurire la cald etc. 2. A găuri la cald cu dornul lingourile din care se fabrică țevile laminate.

EBOȘA vb. I. tr. A prelucra (prin așchiere, prin găurire etc.) la cald piese, lingouri etc. V. degroșa. 2. A da o primă formă unei opere de artă. [P.i. 3,6 -șează, ger. -șînd. / < fr. ébaucher].

EBOȘA vb. tr. 1. (metal.) a prelucra piese, lingouri etc. 2. a da o primă formă unei opere de artă; a schița. (< fr. ébaucher)

A EBOȘA ~ez tranz. tehn. 1) (metale) A prelucra la cald (prin așchiere, prin găurire etc.) pentru a obține eboșe. 2)(opere de artă plastică) A realiza în primă formă. /<fr. ébaucher

EBOȘĂ, eboșe, s. f. 1. Semifabricat obținut prin deformare plastică din lingouri. 2. Prima formă (imperfectă) a unei opere în arta plastică. ♦ Schiță, crochiu. – Din fr. ébauche.

eboș sn vz eboșă^[1] modificată

eboșă sf [At: ALEXI, W. / V: (rar) eboș sn (pl: ~uri) / Pl: ~șe / E: fr ébauche] 1 Prim stadiu în realizarea unei opere de pictură, sculptură etc. (care indică forma generală) Si: crochiu, schiță. 2 Semifabricat obținut din lingouri sau din alte semifabricate prin laminare, prin deformare plastică, prin găurire etc. modificată

EBOȘĂ, eboșe, s. f. 1. Semifabricat obținut prin deformare plastică din lingouri. 2. Primul stadiu în vederea realizării unei opere în arta plastică, indicând forma generală. ♦ Schiță, crochiu. – Din fr. ébauche.

EBOȘĂ, eboșe, s. f. (Tehn.) Prefabricat obținut prin eboșare.

EBOȘĂ s.f. 1. Semifabricat obținut prin eboșare. 2. Operă de pictură, de sculptură etc. care este abia începută, schițată. ♦ Schiță, crochiu. [< fr. ébauche].

EBOȘĂ s. f. 1. semifabricat prin eboșare. 2. operă de pictură, sculptură etc. abia începută, schițată. ◊ schiță, crochiu. 3. (fig.) schițare; aparență. (< fr. ébauche)

EBOȘĂ ~e f. 1) Semifabricat obținut prin laminarea lingourilor. 2) Schiță inițială (a unui desen, plan); carton; crochiu. /<fr. ébauche

eboșa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. eboșez, 3 eboșează, 1 pl. eboșăm; conj. prez. 1 sg. să eboșez, 3 să eboșeze; ger. eboșând

eboșa (a ~) vb., ind. prez. 3 eboșează, 1 pl. eboșăm; conj. prez. 3 să eboșeze; ger. eboșând

eboșa vb., ind. prez. 1 sg. eboșez, 3 sg. și pl. eboșează, 1 pl. eboșăm; conj. prez. 3 sg. și pl. eboșeze; ger. eboșând

eboșă s. f., art. eboșa, g.-d. art. eboșei; pl. eboșe

eboșă s. f., art. eboșa, g.-d. art. eboșei; pl. eboșe

eboșă s. f., g.-d. art. eboșei; pl. eboșe

eboșă, pl. eboșe