2 intrări

7 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

eșapat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: eșapa] 1 (Frî) Scăpare. 2 (Frî) Salvare. 3 Eșapare (3).

eșapat2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: eșapa] 1 (Frî) Scăpat2. 2 (Frî) Salvat2. 3 (D. gazele dintr-un motor cu explozie) Evacuat2.

eșapa vi [At: EMINESCU, O. XV, 279 / Pzi: ~pez / E: fr échapper] 1 (Frî) A scăpa. 2 (Frî) A se salva. 3 (Rar; d. gazele arse dintr-un motor cu ardere internă) A ieși.

EȘAPÁ vb. I. intr. (Rar; despre gazele arse într-un motor cu explozie) A scăpa, a ieși. [< fr. échapper].

EȘAPÁ vb. intr. (despre gaze arse într-un motor cu ardere internă) a scăpa. (< fr. échapper)

A EȘAPÁ pers. 3 ~éază tranz. (gazele arse) A ieși dintr-un motor cu explozie. /<fr. échapper


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

eșapá vb., ind. prez. 3 sg. eșapeáză

Intrare: eșapat
eșapat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: eșapa
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • eșapa
  • eșapare
  • eșapat
  • eșapatu‑
  • eșapând
  • eșapându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • eșapea
(să)
  • eșapeze
  • eșapa
  • eșapă
  • eșapase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • eșapea
(să)
  • eșapeze
  • eșapau
  • eșapa
  • eșapaseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)