opțiuni
  • info

2 intrări

15 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EȘANTIONARE, eșantionări, s. f. Acțiunea de a eșantiona. [Pr.: -ti-o-] – V. eșantiona.

EȘANTIONARE, eșantionări, s. f. Acțiunea de a eșantiona. [Pr.: -ti-o-] – V. eșantiona.

eșantionare sf [At: DN3 / P: ~ti-o~ / Pl: ~nări / E: eșantiona] 1-2 Alegere a eșantioanelor (1-2) Si: eșantionaj (1-2), eșantionat1 (1-2). 3 Stabilire a persoanelor care vor fi interogate în cursul unei anchete sociologice, pentru a obține un rezultat reprezentativ Si: eșantionaj (3), eșantionat1 (3). 4 Alegere a indivizilor caracteristici unei rase, unui grup etc. reprezentând ceea ce este esențial. Si: eșantionaj (4), eșantionat1 (4).

EȘANTIONARE s.f. Acțiunea de a eșantiona; selecție, sondaj; eșantionaj. [Pron. -ti-o-. / < eșantiona].

EȘANTIONA, eșantionez, vb. I. Tranz. 1. (Rad.) A lua mostre la intervale prestabilite dintr-un semnal, în vederea unor procesări ulterioare. 2. A alege persoanele reprezentative (statistic) care urmează a fi anchetate într-o investigație (sociologică). [Pr.: -ti-o-] – Din fr. échantillonner.

EȘANTIONA, eșantionez, vb. I. Tranz. 1. (Rad.) A lua mostre la intervale prestabilite dintr-un semnal, în vederea unor procesări ulterioare. 2. A alege persoanele reprezentative (statistic) care urmează a fi anchetate într-o investigație (sociologică). [Pr.: -ti-o-] – Din fr. échantillonner.

eșantiona vt [At: DN3 / P: ~ti-o~ / Pzi: ~nez / E: fr échantillonner] 1-2 A alege eșantioane (1-2). 3 A stabili persoanele care vor fi interogate în cursul unei anchete sociologice, pentru a obține un rezultat reprezentativ. 4 A alege indivizi caracteristici unei rase, unui grup etc. reprezentând ceea ce este esențial.

EȘANTIONA vb. I. tr. 1. A verifica, a confrunta (măsurile, greutățile) cu etalonul. ♦ A tăia un eșantion. 2. A alege persoanele care vor fi interogate în cursul unei anchete prin sondaj, urmărind să se obțină un rezultat reprezentativ, ca și cînd ar fi interogată întreaga colectivitate. [Pron. -ti-o-. / < fr. échantillonner].

EȘANTIONA vb. tr. 1. a confrunta eșantionul cu etalonul. 2. a alege persoanele reprezentative statistic care urmează a fi supuse unei anchete prin sondaj. 3. a lua eșantioane (1) la intervale prestabilite. (< fr. échantillonner)

A EȘANTIONA ~ez tranz. (măsuri, greutăți) A confrunta cu eșantionul. /<fr. échantilloner

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

eșantionare (desp. -ti-o-) s. f., g.-d. art. eșantionării; pl. eșantionări

*eșantionare (-ti-o-) s. f., g.-d. art. eșantionării; pl. eșantionări

eșantionare s. f. (sil. -ti-o-), pl. eșantionări

eșantiona (a ~) (desp. -ti-o-) vb., ind. prez. 1 sg. eșantionez, 3 eșantionează; conj. prez. 1 sg. să eșantionez, 3 să eșantioneze

*eșantiona (a ~) (-ti-o-) vb., ind. prez. 3 eșantionează

eșantiona vb., ind. prez. 1 sg. eșantionez, 3 sg. și pl. eșantionează

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

EȘANTIONÁRE (după fr.) s. f. (NAV.) Dimensionarea elementelor principale ale construcției unei nave pe baza prescripțiilor unui registru naval, conform dimensiunilor acesteia și condițiilor ei de încărcare.

Intrare: eșantionare
eșantionare substantiv feminin
  • silabație: -ti-o- info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • eșantionare
  • eșantionarea
plural
  • eșantionări
  • eșantionările
genitiv-dativ singular
  • eșantionări
  • eșantionării
plural
  • eșantionări
  • eșantionărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: eșantiona
  • silabație: -ti-o-na info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • eșantiona
  • eșantionare
  • eșantionat
  • eșantionatu‑
  • eșantionând
  • eșantionându‑
 singular plural
  • eșantionează
  • eșantionați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • eșantionez
 (să)
  • eșantionez
  • eșantionam
  • eșantionai
  • eșantionasem
a II-a (tu)
  • eșantionezi
 (să)
  • eșantionezi
  • eșantionai
  • eșantionași
  • eșantionaseși
a III-a (el, ea)
  • eșantionează
 (să)
  • eșantioneze
  • eșantiona
  • eșantionă
  • eșantionase
plural I (noi)
  • eșantionăm
 (să)
  • eșantionăm
  • eșantionam
  • eșantionarăm
  • eșantionaserăm
  • eșantionasem
a II-a (voi)
  • eșantionați
 (să)
  • eșantionați
  • eșantionați
  • eșantionarăți
  • eșantionaserăți
  • eșantionaseți
a III-a (ei, ele)
  • eșantionează
 (să)
  • eșantioneze
  • eșantionau
  • eșantionară
  • eșantionaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

eșantionare, eșantionărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi eșantiona DEX '09 DEX '98 DN

eșantiona, eșantionezverb

  • 1. A lua eșantioane la intervale prestabilite. MDN '00
    • 1.1. radio; radiofonie A lua mostre la intervale prestabilite dintr-un semnal, în vederea unor procesări ulterioare. DEX '09 DEX '98
  • 2. A alege persoanele reprezentative (statistic) care urmează a fi anchetate într-o investigație (sociologică). DEX '09 DEX '98 DN
  • 3. A verifica, a confrunta (măsurile, greutățile) cu etalonul. DN
    • 3.1. A tăia un eșantion. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.