4 definiții pentru eșancrură
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
eșancrură sf [At: L. ROM, 1960, nr. 5, 87 / Pl: ~ri / E: fr échancrure] Tăietură naturală care ocupă o parte din suprafața unui organ.
EȘANCRURĂ s.f. 1. (Geol.) Excavație, scobitură arcuită în malul mării. 2. (Anat.) Scobitură arcuită pe marginea unui organ. [< fr. échancrure].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EȘANCRURĂ s. f. 1. excavație arcuită în malul mării. 2. scobitură arcuită pe marginea oaselor sau a unor organe. (< fr. échancrure)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
eșancrură s. f., pl. eșancruri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: eșancrură
eșancrură substantiv feminin
substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
eșancrură, eșancrurisubstantiv feminin
- 1. Excavație, scobitură arcuită în malul mării. DN
- 2. Scobitură arcuită pe marginea unui organ. DN
- diferențiere Tăietură naturală care ocupă o parte din suprafața unui organ. MDA2
-
etimologie:
- échancrure DN