4 definiții pentru eșancrură

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

eșancru sf [At: L. ROM, 1960, nr. 5, 87 / Pl: ~ri / E: fr échancrure] Tăietură naturală care ocupă o parte din suprafața unui organ.

EȘANCRU s.f. 1. (Geol.) Excavație, scobitură arcuită în malul mării. 2. (Anat.) Scobitură arcuită pe marginea unui organ. [< fr. échancrure].

EȘANCRU s. f. 1. excavație arcuită în malul mării. 2. scobitură arcuită pe marginea oaselor sau a unor organe. (< fr. échancrure)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

eșancru s. f., pl. eșancruri

Intrare: eșancrură
eșancrură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • eșancru
  • eșancrura
plural
  • eșancruri
  • eșancrurile
genitiv-dativ singular
  • eșancruri
  • eșancrurii
plural
  • eșancruri
  • eșancrurilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

eșancru, eșancrurisubstantiv feminin

  • 1. geologie Excavație, scobitură arcuită în malul mării. DN
  • 2. anatomie Scobitură arcuită pe marginea unui organ. DN
    • diferențiere Tăietură naturală care ocupă o parte din suprafața unui organ. MDA2
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.