4 definiții pentru eșancrură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

eșancru sf [At: L. ROM, 1960, nr. 5, 87 / Pl: ~ri / E: fr échancrure] Tăietură naturală care ocupă o parte din suprafața unui organ.

EȘANCRÚRĂ s.f. 1. (Geol.) Excavație, scobitură arcuită în malul mării. 2. (Anat.) Scobitură arcuită pe marginea unui organ. [< fr. échancrure].

EȘANCRÚRĂ s. f. 1. excavație arcuită în malul mării. 2. scobitură arcuită pe marginea oaselor sau a unor organe. (< fr. échancrure)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

eșancrúră s. f., pl. eșancrúri

Intrare: eșancrură
eșancrură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • eșancru
  • eșancrura
plural
  • eșancruri
  • eșancrurile
genitiv-dativ singular
  • eșancruri
  • eșancrurii
plural
  • eșancruri
  • eșancrurilor
vocativ singular
plural