opțiuni
  • info

2 intrări

19 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EȘALONARE, eșalonări, s. f. Acțiunea de a eșalona și rezultatul ei. – V. eșalona.

EȘALONARE, eșalonări, s. f. Acțiunea de a eșalona și rezultatul ei. – V. eșalona.

eșalonare sf [At: ALEXI, W. / V: (rar) eșel~ / Pl: ~nări / E: eșalona] 1-2 Dispunere pe eșaloane (1-2) Si: eșalonat1 (1-2). 3 Repartizare (a unui tot, a unei unități) în mod succesiv, în părți, la intervale de timp egal distanțate și fixate în prealabil Si: eșalonat1 (3). 4 Așezare într-o anumită ordine, în timp sau în spațiu Si: eșalonat1 (4).

EȘALONARE, eșalonări, s. f. Acțiunea de a eșalona și rezultatul ei; împărțire, repartizare.

EȘALONARE s.f. Acțiunea de a eșalona și rezultatul ei; repartizare, dispoziție pe eșaloane. [< eșalona].

EȘALONA, eșalonez, vb. I. Tranz. 1. A dispune, a repartiza un întreg în mai multe părți la intervale succesive dinainte stabilite. ♦ (Fin.) A repartiza o sumă de bani în așa fel, încât plata să se efectueze pe rând și la date succesive, dinainte fixate. 2. (Mil.) A dispune trupele pe eșaloane. – Din fr. échelonner.

EȘALONA, eșalonez, vb. I. Tranz. 1. A dispune, a repartiza un întreg în mai multe părți la intervale succesive dinainte stabilite. ♦ (Fin.) A repartiza o sumă de bani în așa fel, încât plata să se efectueze pe rând și la date succesive, dinainte fixate. 2. (Mil.) A dispune trupele pe eșaloane. – Din fr. échelonner.

eșalona [At: ALEXI, W. / V: (rar) eșel~ / Pzi: ~nez / E: fr échelonner] 1-2 vt (Mil; c. i. trupe) A dispune în eșaloane (1-2). 3 vt (C. i. o unitate, o totalitate) A repartiza, în mod succesiv, în părți, la intervale de timp egal distanțate și fixate în prealabil. 4-5 vtr A pune (sau a fi pus) într-o anumită ordine (în timp sau în spațiu).

eșelonare sf vz eșalonare

EȘALONA, eșalonez, vb. I. Tranz. A împărți un întreg în mai multe părți repartizate la intervale dinainte stabilite, care se succed în timp sau în spațiu. ♦ (Fin.) A repartiza o sumă de bani în așa fel, încît operațiile să se efectueze pe rînd și la date succesive, dinainte fixate. ♦ (Mil.) A dispune trupele pe eșaloane de marș sau de luptă.

EȘALONA vb. I. tr. A dispune, a repartiza în rînduri succesive; a pune din distanță în distanță. ♦ A fixa, a repartiza la date succesive. [< fr. échelonner].

EȘALONA vb. tr. 1. a dispune trupele în adâncime, pe mai multe eșaloane. ◊ a repartiza în rânduri succesive; a pune din distanță în distanță. 2. a distribui, a fixa la date succesive. (< fr. échelonner)

A EȘALONA ~ez tranz. 1) (acțiuni, manifestări) A distribui în timp; a repartiza la date succesive. 2) (lucruri) A dispune la anumite distanțe unele de altele. 3) (trupe, militare) A dispune pe eșaloane. /<fr. échelonner

*eșelonéz v. tr. (fr. échelonner). Arm. Așez trupele pe eșeloane, adică din distanță în distanță.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

eșalonare s. f., g.-d. art. eșalonării; pl. eșalonări

eșalonare s. f., g.-d. art. eșalonării; pl. eșalonări

eșalonare s. f., g.-d. art. eșalonării; pl. eșalonări

eșalona (a ~) vb., ind. prez. 1 eșalonez, 3 eșalonează; conj. prez. 1 să eșalonez, 3 să eșaloneze

eșalona (a ~) vb., ind. prez. 3 eșalonează

eșalona vb., ind. prez. 1 sg. eșalonez, 3 sg. și pl. eșalonează

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

EȘALONARE dispunere în timp și spațiu a aeronavelor sau parașutiștilor în cădere liberă în scopul prevenirii abordajelor.

Intrare: eșalonare
eșalonare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • eșalonare
  • eșalonarea
plural
  • eșalonări
  • eșalonările
genitiv-dativ singular
  • eșalonări
  • eșalonării
plural
  • eșalonări
  • eșalonărilor
vocativ singular —
plural —
eșelonare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: eșalona
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • eșalona
  • eșalonare
  • eșalonat
  • eșalonatu‑
  • eșalonând
  • eșalonându‑
 singular plural
  • eșalonează
  • eșalonați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • eșalonez
 (să)
  • eșalonez
  • eșalonam
  • eșalonai
  • eșalonasem
a II-a (tu)
  • eșalonezi
 (să)
  • eșalonezi
  • eșalonai
  • eșalonași
  • eșalonaseși
a III-a (el, ea)
  • eșalonează
 (să)
  • eșaloneze
  • eșalona
  • eșalonă
  • eșalonase
plural I (noi)
  • eșalonăm
 (să)
  • eșalonăm
  • eșalonam
  • eșalonarăm
  • eșalonaserăm
  • eșalonasem
a II-a (voi)
  • eșalonați
 (să)
  • eșalonați
  • eșalonați
  • eșalonarăți
  • eșalonaserăți
  • eșalonaseți
a III-a (ei, ele)
  • eșalonează
 (să)
  • eșaloneze
  • eșalonau
  • eșalonară
  • eșalonaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

eșalonare, eșalonărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi eșalona DEX '09 DEX '98 DN

eșalona, eșalonezverb

  • 1. A dispune, a repartiza un întreg în mai multe părți la intervale succesive dinainte stabilite. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: dispune distribui repartiza împărți
    • 1.1. finanțe A repartiza o sumă de bani în așa fel, încât plata să se efectueze pe rând și la date succesive, dinainte fixate. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      sinonime: repartiza
  • 2. (termen) militar A dispune trupele pe eșaloane. DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.