dărătură, -i, s.f. – Nuiele care se împletesc pe fuștei, pe urzeală, la coșurile împletite; „nuielile folosite pentru împletitură sunt curățate de coajă, cu excepția celor care formează ultimele rânduri de la partea superioară” (Stoica, Pop 1984). – Probabil din îndărăt + -ură.