6 definiții pentru dvorelnic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dvorélnic, ~ă sm, a [At: BIBLIA (1688), 2242/54 / Pl: ~ici / E: dvor + -elnic] (Înv) 1-2 (Persoană) care face parte dintre curtenii domnești.

DVORELNIC s.m. (Mold.) Curtean. A: Venea cu șiraguri de dvorelnici și acolo în ospeță și giocuri petrecea cu dînsul. N. COSTIN. ◊ (Adjectival) Boierii zvorelnici de mai sus pomeniți ... le poroncește domnul. GHEORGACHI. \\ B: Azarias, fiul lui Natan, preste dvorelnici. BIBLIA (1688). Variante: zvorelnic (GHEORGACHI). Etimologie: dvori + suf. -elnic. Vezi și dvorbă, dvorbitor, dvoreală, dvorean, dvori, tvorebnic, zvoritor. Cf. d v o r e a n, tvorebnic, zvoritor.

DVOREAN s. m. (Mold.) Curtean. Slujea la craiul leșesc între dvoreni și avea la craiul leafă. M. COSTIN. Trimisă pre părinții miei cu cinste mare și cu mulți petrecălori și dvoreani. DOSOFTEI VS. Etimologie: sl. dvorjaninŭ. Vezi și dvorbă, dvorbitor, dvoreală, dvorelnic, dvori, tvorebnic, zvoritor. Cf. d v o r e l n i c, t v o r e b n i c, z v o r i t o r.

dvoreán m., pl. enĭ (vsl. dvorĕninŭ). Vechĭ. Curtean. – Și dvorelnic și zvorean. Ca adj. -enesc.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: dvorelnic
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dvorelnic
  • dvorelnicul
  • dvorelnicu‑
plural
  • dvorelnici
  • dvorelnicii
genitiv-dativ singular
  • dvorelnic
  • dvorelnicului
plural
  • dvorelnici
  • dvorelnicilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)