duțăr sn vz duzină

duțân sn vz duzină

duzină sf [At: (a. 1766) FURNICĂ, D. C. 25 / V: (îrg) doz~, dujină^[1] sf, duțăn, duțân, tudzăn, tuț, tutăc, tuțân sn, tuțină sf, toțăt, tuțăt, tuțin sn / Pl: ~ne, ~ni / E: ngr ντουζίνα^[2], cf fr dauzaine, it dozzina] 1 Grup de douăsprezece (sau zece) obiecte de același fel care formează un întreg. 2 (Îla) De ~ De calitate inferioară Cf mediocru, prost, slab. modificată

DUZINĂ, duzini și duzine, s. f. (Termen comercial) Grup de douăsprezece obiecte de același fel. O duzină de batiste. ▭ Și-a comandat patroana o duzină de fotografii. CAMIL PETRESCU, T. I 395. N-ar fi rău, dacă ți-ai face o jumătate de duzină [de cămăși]. id. U. N. 97. ◊ (Rar, referindu-se la oameni) În cărămidăriile de la Aita Mare, ca în atîtea alte locuri, cîteva duzini de oameni... lucrează aproape goi în cerul liber. BOGZA, C. O. 217. ◊ Expr. De duzină = (despre mărfuri) făcut în serie, de calitate inferioară; (despre oameni) de rînd, mediocru. Cîntăreț de duzină.

DUZINĂ s.f. Ansamblu de douăsprezece obiecte de același fel. ◊ De duzină = a) făcut în serie, de calitate inferioară; b) (despre oameni) mediocru. [< fr. douzaine].

DUZINĂ s. f. ansamblu de douăsprezece obiecte de același fel. ◊ de duzină = în serie, de calitate inferioară. (< ngr. duzina, după it. dozzina, fr. douzaine)

DUZINĂ ~i f. Grup de douăsprezece obiecte de același fel. ◊ De ~ a) de calitate inferioară; b) cu capacități ordinare; mediocru. /<ngr. duzina

duzină f. douăsprezece obiecte de acelaș fel: o duzină de ouă. [Gr. mod.].

* duzínă f., pl. ĭ și e (fr. douzaine, d. douze, doĭ-spre-zece). Doŭă-spre-zece obiecte de acelașĭ fel.

duzină (grup de 12 elemente) s. f., g.-d. art. duzinii; pl. duzini

duzină (grup de 12 obiecte) s. f., g.-d. art. duzinii; pl. duzini

duzină (grup de douăsprezece obiecte) s. f., g.-d. art. duzinii; pl. duzini

duzină, -ni.

duzină (-ni), s. f. – Grup de 12 obiecte de același fel. – Mr. duzină. It. dozzina, prin filieră orientală, cf. ngr. ντουζίνα, tc., bg. duzina, alb. duzinë.

dutar v. laută.