2 definiții pentru dusisator


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dusisatór s. m., pl. dusisatóri

dusisatoáre s. f., pl. dusisatoáre

Intrare: dusisator
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dusisator
  • dusisatorul
  • dusisatoru‑
plural
  • dusisatori
  • dusisatorii
genitiv-dativ singular
  • dusisator
  • dusisatorului
plural
  • dusisatori
  • dusisatorilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)