9 definiții pentru durăitoare duruitoare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

duruitoare sf vz durăitoare

DURUITOÁRE, duruitori, s. f. (Mold.) Cascadă. Sub rîpa dreaptă a muntelui, scînteia o pînză de apă în cădere: acolo era o duruitoare. SADOVEANU, F. J. 372.

duruitoare f. fam. scripcă proastă.

durăitoare sf [At: RESMERIȚĂ, D. / V: ~rui~ / Pl: ~tóri / E: durăi + -toare] (Reg) 1 Loc unde cade cu zgomot apa unui râu Si: cascadă (1), cataractă (2-3), durăitură. 2 Jucărie de copii Cf hârâitoare. 3 Obiect care produce un zgomot puternic, cu care se sperie păsările Si: clămpănitoare (1), sbârnăitoare, scârțâitoare. 4 (Gmț) Vioară de calitate proastă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

duruitoáre (rar) (-ru-i-) s. f., g.-d. art. duruitórii; pl. duruitóri

duruitoáre s. f., g.-d. art. duruitórii; pl. duruitóri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DURUITOÁRE s. v. cascadă, cataractă, cădere de apă.

duruitoare s. v. CASCADĂ. CATARACTĂ. CĂDERE DE APĂ.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

DURUITOAREA, cascadă în două trepte pe versantul de NV a masivului Ceahlău, la 1.200 m alt.; înălțimea primei trepte 20 m, iar totală 30 m. Obiectiv turistic în apropiere de stațiunea Durău.

Intrare: durăitoare
duruitoare substantiv feminin
  • silabație: du-ru-i-
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • duruitoare
  • duruitoarea
plural
  • duruitori
  • duruitorile
genitiv-dativ singular
  • duruitori
  • duruitorii
plural
  • duruitori
  • duruitorilor
vocativ singular
plural
durăitoare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

durăitoare duruitoare

etimologie: