3 intrări

11 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DURLIGI s. m. pl. (Reg.) Papuci de casă (din lână sau postav); târlici. – Cf. târlici.

DURLIGI s. m. pl. (Reg.) Papuci de casă (din lână sau postav); târlici. – Cf. târlici.

DURLIGI s. f. pl. (Mold.; glumeț, în loc. adj. și adv.) În (sau cu) durligi (goale) = cu picioarele goale, desculț. Copiii în durligi goale umblau... țipau, plîngeau. CAMILAR, N. II 404. Băieței în durligi se hîrjoneau cu cîinii în colbul hudițelor. SADOVEANU, O. I 34. Numai pe-alocuri o fetiță mai răsărită se năcăjea pe cărărușile alburii, ca o cloșcă, cu un cîrd de frățiori numai în durligi, nemulțămiți și plîngînd cu pumnii în ochi. id. ib. III 193.

DURLIGI f. pl. reg.: În sau cu ~ cu picioarele goale; desculț. /cf. turc. terlic

durli sf [At: HOGAȘ, DR. II, 9 / V: dârlige, dulige, dulugi, durlig sm / Pl: ~igi, ~ige / E: nct] (Reg) 1 (Irn; mpl) Picioare (lungi și subțiri). 2 (Îe) În ~igi Fără pantaloni. 3 Oaie cu picioarele lungi. 4 Papuci de casă (din lână sau postav) Si: târlici. 5 Prostănac.

durlíg n., pl. e. Est. Iron. În durlige saŭ cu durligele goale, cu picĭoarele goale (cu craciĭ goĭ): copiiĭ umblaŭ în durlige. – Și dîrlige (Vs.) și dulige (maĭ ales în sud): cu duligele goale (CL. 1912, 6, 616). – Și -ígă f., pl. ĭ: dă-țĭ duliga maĭ în colo! (Suc.).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

durlig, durlige, s.n. (reg.) picior gol, desculț.

Intrare: durligi (s.f.)
durligi2 (s.f.) substantiv feminin plural
substantiv feminin (F169)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • durligi
  • durligile
genitiv-dativ singular
plural
  • durligi
  • durligilor
vocativ singular
plural
Intrare: durligi (s.m.)
durligi1 (s.m.) substantiv masculin plural
substantiv masculin (M98)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • durligi
  • durligii
genitiv-dativ singular
plural
  • durligi
  • durligilor
vocativ singular
plural
Intrare: durligă
durligă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv masculin (M14)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • durlig
  • durligul
  • durligu‑
plural
  • durligi
  • durligii
genitiv-dativ singular
  • durlig
  • durligului
plural
  • durligi
  • durligilor
vocativ singular
plural
durlingi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv neutru (N3)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • durlig
  • durligul
  • durligu‑
plural
  • durlige
  • durligele
genitiv-dativ singular
  • durlig
  • durligului
plural
  • durlige
  • durligelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

durligi, durligisubstantiv feminin plural

  • chat_bubble regional glumeț locuțiune adjectivală locuțiune adverbială În (sau cu) durligi (goale) = cu picioarele goale. DLRLC
    sinonime: desculț
    • format_quote Copiii în durligi goale umblau... țipau, plîngeau. CAMILAR, N. II 404. DLRLC
    • format_quote Băieței în durligi se hîrjoneau cu cîinii în colbul hudițelor. SADOVEANU, O. I 34. DLRLC
    • format_quote Numai pe-alocuri o fetiță mai răsărită se năcăjea pe cărărușile alburii, ca o cloșcă, cu un cîrd de frățiori numai în durligi, nemulțămiți și plîngînd cu pumnii în ochi. SADOVEANU, O. III 193. DLRLC

durligi, durligisubstantiv masculin plural

etimologie:
  • cf. târlici DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.