opțiuni
  • info

2 intrări

11 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DURIFICA, durific, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face (mai) dur1 (1), mai tare. – Din dur1.

DURIFICA, durific, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face (mai) dur1 (1), mai tare. – Din dur1.

durifica vtr [At: IBRĂILEANU, S. 186 / Pzi: durific / E: dur1] 1-2 A (se) face mai dur1 (1), mai tare.

DURIFICA vb. I. tr., refl. A (se) face dur, a (se) întări. [P.i. durific. / cf. lat. durus – dur, fieri – a deveni].

DURIFICA vb. tr., refl. a (se) face dur, a (se) întări. (< dur + -ifica)

A DURIFICA durific tranz. A face să se durifice. /Din dur

A SE DURIFICA mă durific intranz. A deveni mai dur; a căpăta duritate. /Din dur

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

durifica (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. durific, 2 sg. durifici, 3 durifică; conj. prez. 1 sg. să durific, 3 să durifice

durifica (a ~) vb., ind. prez. 3 durifică

durifica vb., ind. prez. 1 sg. durific, 3 sg. și pl. durifică

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DURIFICA vb. a (se) întări. (A ~ un metal.)

DURIFICA vb. a (se) întări. (A ~ un metal.)

Intrare: durificat
durificat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • durificat
  • durificatul
  • durificatu‑
  • durificată
  • durificata
plural
  • durificați
  • durificații
  • durificate
  • durificatele
genitiv-dativ singular
  • durificat
  • durificatului
  • durificate
  • durificatei
plural
  • durificați
  • durificaților
  • durificate
  • durificatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: durifica
verb (VT14)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • durifica
  • durificare
  • durificat
  • durificatu‑
  • durificând
  • durificându‑
 singular plural
  • durifică
  • durificați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • durific
 (să)
  • durific
  • durificam
  • durificai
  • durificasem
a II-a (tu)
  • durifici
 (să)
  • durifici
  • durificai
  • durificași
  • durificaseși
a III-a (el, ea)
  • durifică
 (să)
  • durifice
  • durifica
  • durifică
  • durificase
plural I (noi)
  • durificăm
 (să)
  • durificăm
  • durificam
  • durificarăm
  • durificaserăm
  • durificasem
a II-a (voi)
  • durificați
 (să)
  • durificați
  • durificați
  • durificarăți
  • durificaserăți
  • durificaseți
a III-a (ei, ele)
  • durifică
 (să)
  • durifice
  • durificau
  • durificară
  • durificaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

durifica, durificverb

  • 1. A (se) face (mai) dur, mai tare. DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: întări
etimologie:
  • dur DEX '09 DEX '98 MDN '00

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.