durată I. 1. Interval de timp afectat unei note* sau pauze*. D. se indică prin: forma notelor și pauzelor; punctul* pus după notă; semnele așezate deasupra notelor (legato*, coroană*, staccato*, louré* etc.); indicarea procedeului de execuție (pizzicato*, spiccato*); măsura* (o pătrime* în ¢ e mai scurtă decât în c). D. sunetelor este relativă, ea depinzând de tempo(2)-ul și caracterul lucrării. D. absolută poate fi indicată (în principiu) prin cifrele metronomice (v. metronom), dar și aici intervine punctul de vedere al interpretului* care le poate respecta sau nu. 2. Cronometrajul total al unei lucrări sau a unei mișcări dintr-o lucrare. Unii compozitori îl indică, ajutând astfel să-și fixeze mai precis tempoul și, în ultimă instanță, d. fiecărui sunet în parte. II. Unul dintre parametrii muzicali în concepția unora dintre compozitorii contemporani (mai ales a acelora de orientare post-serială), reprezentând ansamblul elemetelor d. (1) care, asemenea înălțimii*, intensității*, timbrului* și atacului (4), poate fi organizat pe baza seriei* la toate dimensiunile discursului. Prima compoziție în care s-a aplicat principiul organizării d. a fost Mode de valeur et d’intensité de Messiaen (1949-1950). V. valoare (II, 1).