18 definiții pentru duraluminiu

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DURALUMINIU® s. n. Aliaj al aluminiului cu cuprul și cu mici cantități de magneziu, ușor și rezistent, folosit în special la construcția avioanelor. – Dur1 + aluminiu (după fr. duralumin).

duraluminiu sns [At: CADE / V: duralumin, ~um / E: dur1 + aluminiu, cf fr duralumin] Aliaj al aluminiului cu cuprul și cu mici cantități de magneziu, mangan și siliciu, ușor și rezistent, folosit în special la construcția avioanelor.

DURALUMINIU s. n. Aliaj al aluminiului cu cupru și cu mici cantități de magneziu, mangan și siliciu, ușor și rezistent, folosit în special la construcția avioanelor. – Dur1 + aluminiu (după fr. duralumin).

DURALUMINIU s. n. Aliaj ușor și rezistent al aluminiului cu magneziu, cupru, mangan, siliciu etc., folosit pe scară întinsă la construcții mecanice (în special la construcția avioanelor).

DURALUMINIU s.n. Aliaj de aluminiu, cupru, magneziu, mangan și siliciu, foarte rezistent și ușor, folosit în aeronautică și în construcții mecanice. [Pron. -niu, var. duralumin, duraluminium s.n. / < fr. duralumin].

DURALUMINIU s. n. aliaj de aluminiu, cupru, magneziu, mangan și siliciu, foarte rezistent și ușor; dural1. (< fr. duralumin)

DURALUMINIU n. Aliaj ușor și foarte rezistent, alcătuit din aluminiu, cupru și alte metale, folosit mai ales în aeronautică. /dur + aluminiu.

* duralumíniŭ n. Un aliaj format din aluminiŭ (93%), aramă (3%), manganez (3%) și magneziŭ (1%).

DURALUMINIUM s.n. v. duraluminiu.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

duraluminiu [niu pron. nĭu] (desp. du-ra-/dur-a-) s. n., art. duraluminiul

!duraluminiu [niu pron. nĭu] (du-ra-/dur-a-) s. n., art. duraluminiul

duraluminiu s. n. (sil. mf. dur-) [-niu pron. -nĭu], art. duraluminiul

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

DURALUMINIU aliaj de aluminiu (~95%), cupru (~4%), magneziu (~0,5%), mangan (~0,5%) și alte elemente, având o rezistență ridicată obținută prin tratament termic fiind utilizat în aviație pe scară largă pentru crearea unor piese care necesită greutate specifică mică și rezistență ridicată.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

DURALUMÍNIU (< germ., fr.; {s} Dür[en] + germ. Aluminium „aluminiu”) s. n. Aliaj de aluminiu cu cupru și magneziu, care poate fi durificat prin călire și îmbătrânire, folosit în ind. aeronautică, la fabricarea pieselor cu greutate specifică mică și rezistență mare. A fost obținut (1809) de metalurgul german A. Wilm.

Intrare: duraluminiu
  • silabație: du-ra-, dur-a- info
  • pronunție: duraluminĭu
substantiv neutru (N56)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • duraluminiu
  • duraluminiul
  • duraluminiu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • duraluminiu
  • duraluminiului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • duralumin
  • duraluminul
  • duraluminu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • duralumin
  • duraluminului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • duraluminium
  • duraluminiumul
  • duraluminiumu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • duraluminium
  • duraluminiumului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

duraluminiusubstantiv neutru

  • 1. Aliaj al aluminiului cu cuprul și cu mici cantități de magneziu, ușor și rezistent, folosit în special la construcția avioanelor. DEX '09 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.