5 intrări

50 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

durái sn [At: CHEST. IV, 94/66 b., 106 / V: ~áriu / Pl: ~e / E: ms cf dâră] 1 (Trs) Urmă din pădure făcută prin târârea crăcilor sau lemnelor tăiate. 2 (Reg) Pietrișul care cade de pe munte, la vale.

DURÁ3, pers. 3 durează, vb. I. Intranz. 1. (Despre acțiuni în desfășurare) A ține un anumit timp, a se desfășura într-o anumită perioadă de timp. ♦ A persista, a dăinui, a se menține. 2. (Despre lucruri) A se menține (multă vreme) în stare bună; a fi trainic. – Din fr. durer, lat. durare.

DURÁ3, pers. 3 durează, vb. I. Intranz. 1. (Despre acțiuni în desfășurare) A ține un anumit timp, a se desfășura într-o anumită perioadă de timp. ♦ A persista, a dăinui, a se menține. 2. (Despre lucruri) A se menține (multă vreme) în stare bună; a fi trainic. – Din fr. durer, lat. durare.

DURÁ2, durez, vb. I. Tranz. 1. A construi, a zidi, a clădi. ♦ A așeza un stog, o claie etc. 2. A face, a confecționa, a alcătui (un obiect). 3. A aprinde focul. – Lat. dolare.

DURÁ2, durez, vb. I. Tranz. 1. A construi, a zidi, a clădi. ♦ A așeza un stog, o claie etc. 2. A face, a confecționa, a alcătui (un obiect). 3. A aprinde focul. – Lat. dolare.

DURĂÍ, pers. 3 dúrăie, vb. IV. Intranz. (Pop.) A se da peste cap, de-a dura, a se rostogoli (cu zgomot); p. ext. a hurui. – Dura1 + suf. -ăi.

DURĂÍ, pers. 3 dúrăie, vb. IV. Intranz. (Pop.) A se da peste cap, de-a dura, a se rostogoli (cu zgomot); p. ext. a hurui. – Dura1 + suf. -ăi.

DURUÍ, dúrui, vb. IV. 1. Intranz. (Despre vehicule, roțile unui vehicul etc.; la pers. 3) A face zgomot mare în timpul mersului; a hurui. 2. Intranz. și tranz. Fig. A vorbi repede, fără întrerupere (și cu glas ridicat); a turui. – Dur2 + suf. -ui.

DURUÍ, dúrui, vb. IV. 1. Intranz. (Despre vehicule, roțile unui vehicul etc.; la pers. 3) A face zgomot mare în timpul mersului; a hurui. 2. Intranz. și tranz. Fig. A vorbi repede, fără întrerupere (și cu glas ridicat); a turui. – Dur2 + suf. -ui.

durá3 vi [At: EMINESCU, N. 75 / Pzi: ~réz / E: fr durer, lat durare] 1 (D. acțiuni în desfășurare) A se desfășura într-o anumită perioadă de timp. 2 A persista. 3 (D. lucruri) A fi trainic. 4 (Fig; d. oameni) A trăi.

durá4 vi [At: PAMFILE, VĂZD. 81 / Pzi: 3 dureáză / E: ns cf durăi] (Reg) A tuna.[1] modificată

  1. În original, prezentul indicativ incorect tipărit: duréază LauraGellner

dura2 [At: COD. VOR. 156/22 / Pzi: ~rez / E: ml dolare] (Îvp) 1 vt A ciopli o bucată de lemn Si: a dulgheri. 2 vr (Fig; d. oameni) A se forma. 3 vt A fabrica (un obiect). 4-5 vtrp A construi (o casă, o corabie, un pod etc.). 6 vt A constitui (1). 7 vt A așeza un stog, o claie etc. 8 vt A confecționa o haină. 9-10 vtrp A găti o mâncare. 11 vt (Fig) A crea. 12 vt (Gmi; c.i. cântec, concert) A executa. 13 vt (C.i. un drum, o călătorie etc.) A întreprinde. 14 vt A inventa minciuni. 15 A aprinde focul.

durăí [At: LB / V: ~ruí / Pzi: ~ésc / E: dura1 + -ăi] (Pop) 1-2 vtr A (se) da peste cap (cu zgomot) Si: a (se) rostogoli. 3 vi (D. un car, o mașină etc.) A face zgomot mare Si: a durduca, ci hurduca, a hurui. 4 vt (D. om) A lucra la o mașină care huruie. 5 vi (D. o apă curgătoare) A curge cu zgomot Si: a vui. 6 vi (D. arme de foc; d. omul care le folosește) A produce pocnete puternice și dese. 7 vi (D. porumbel) A gânguri. 8 vu (Ban) A tuna.

DURÁ2, durez, vb. I. Tranz. 1. A construi, a clădi, a zidi (construcții trainice). Am găsit stuh nalt și voinic. Am durat perdele ca pe trei ierni. SADOVEANU, B. 59. În smîrcuri, își durau castorii zăgazuri de lemn și lacuri ciudate, cu un meșteșug și o iscusință la care încă oamenii timpului nu ajunseseră. C. PETRESCU, R. DR. 48. Pentru a nu răzleți feciorii de pe lîngă sine, mai dură încă două case. CREANGĂ, P. 3. Mulți durară, după vremuri, peste Dunăre vrun pod, De-au trecut cu spaima lumii și mulțime de norod. EMINESCU, O. I 147. ◊ (Poetic) Forfota popasului nu mai avea alean; soarele, luminînd toată slava, dura punți de foc peste vaduri, înălbăstrea întunecimile codrilor. CAMILAR, T. 173. Venea din cer pe cîmp amurgul... De pe înaltul unui munte Dura, din umbră și lumină, în drum o minunată punte. GOGA, C. P. 10. Luna... din țărm în țărm durează o cărare de văpaie. EMINESCU, O. I 154. ◊ Fig. Din sărmana noastră viață am dura roman întreg. EMINESCU, O. I 157. (Refl.) S-a durat între mine și bătrîn o prietinie la cataramă. SADOVEANU, O. VII 295. 2. (Cu privire la stoguri, clăi etc.) A face, a așeza, a clădi. Legau snopii, durau clăile. CAMILAR, N. II 394. Alții cărau, alții durau girezi. CREANGĂ, P. 158. 3. (Cu privire la obiecte) A făuri, a face. Hai cu mine în pădure, să-mi durezi o cîrjă nouă de alun. ALECSANDRI, T. I 393. Bădiță la chip frumos, Fă-n pădurea cea din dos, Că-i găsi un păltinel Să durezi luntre din el, Și-i găsi două nuiele Să durezi vîsle din ele. id. P. P. 51. 4. (Cu privire la foc) A face, a aprinde. În mijlocul poienii, feciorii lui Fedeleș durară un foc de-a mai mare dragul. SADOVEANU, O. I 127.

DURÁ3, durez, vb. I. Intranz.. 1. (Despre acțiuni în desfășurare; folosit la pers. 3) A ține un anumit timp, a se desfășura într-o anumită perioadă de timp. Pînă seara durase această muncă grea și înfrigurată. DUMITRIU, N. 103. Unde-ai stat ascuns cît a durat cumpăna? CAMILAR, N. I 290. Procesul n-a durat mult. SAHIA, N. 83. ♦ A continua în timp, a persista, a dăinui, a se menține. De cînd dura amintirea copiilor, Constantin Lipan nu întîrziase niciodată la masă. C. PETRESCU, C. V. 89. [Conflictul] dura surd și se înăsprea de doi ani. id. ib. 99. 2. (Despre persoane) A se menține în viață, a trăi. Dacă am răbdare, zice el, apoi mai durez un timp. SADOVEANU, P. M. 191. Prin ele [cărți] am putut dura într-o lume rău întocmită, am putut suporta nefericirile, nădăjduind. id. C. 11. ♦ (Despre obiecte) A se menține în stare bună, a fi trainic. Geamantanele de piele durează mult.

DURUÍ, dúrui, vb. IV. 1. Intranz. (Despre un vehicul sau o mașină cu roți, despre roțile lor etc.) A face zgomot mare în mers; a hurui. Căruța duruie pînă la noi acasă. STANCU, D. 181. Se aud pe culoare duruind roatele paturilor. C. PETRESCU, Î. II 75. Duruie surd, în încăperea extremă, mașina de cusut. id. C. V. 49. ♦ Fig. A vorbi repede, fără întrerupere și cu glasul ridicat. Uneori două cumetre se certau și glasurile lor mînioase duruiau fără întrerupere un răstimp. SADOVEANU, O. IV 28. ♦ (Rar) A lucra la o mașină care huruie. Amalia, nevasta lui Mogrea, duruia la mașina de cusut. C. PETRESCU, Î. II 128. ♦ A lovi în ceva producînd zgomote scurte și repetate; a bate darabana. Măzărichea duruia pe măntăi ca-n tablă, ciocănea înfundat în căciuli, ciupea din obraji. V. ROM. noiembrie 1953, 155. 2. Tranz. (Rar) A da (pe cineva) de-a dura. (Fig.) Au fost și aci stăpîni... dar revoluția poporului i-a duruit. SADOVEANU, M. C. 108.

DURĂÍ, durăiesc, vb. IV. 1. Intranz. A hurui. 2. Tranz. și refl. A (se) da peste cap, de-a dura, a (se) rostogoli. – Din dura1.

DURÁ vb. I. tr. 1. A ține, a se desfășura un anumit timp, o anumită perioadă. 2. A dăinui, a se menține. 3. A se menține în viață, a trăi. 4. (Despre obiecte) A fi trainic, tare, rezistent, durabil. [< fr. durer, it., lat. durare].

DURÁ vb. tr. 1. a ține, a se desfășura un anumit timp. 2. a dăinui, a persista, a fi rezistent, durabil. (< fr. durer, lat. durare)

A DURÁ2 ~éz intranz. 1) (despre acțiuni) A se desfășura în timp; a ține; a continua; a se prelungi. 2) A-și perpetua existența; a continua să fie; a dăinui; a stărui; a persista. /<fr. durer, lat. durare

A DURÁ1 ~éz tranz. 1) (clădiri, case etc.) A realiza prin lucrări de construcție; a ridica; a clădi; a zidi; a înălța; a construi; a edifica. 2) (stoguri, girezi, dăi) A ridica prin așezarea materialului în straturi; a clădi. 3) (obiecte) A produce prin muncă. 4) (foc) A face să se aprindă. /<lat. dolare

A DURĂÍ dúrăi intranz. pop. A se rostogoli; a se da de-a dura. /dură + suf. ~ăi

A DURUÍ dúrui intranz. pop. 1) (despre vehicule, motoare și obiecte în mișcare) A produce un zgomot asurzitor continuu; a hurui. 2) A vorbi mult și fără rost; a flecări; a trăncăni; a pălăvrăgi. [Sil. -ru-i] /dur + suf. ~ui

arată toate definițiile

Intrare: durai
durai
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: dura (face)
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dura
  • durare
  • durat
  • duratu‑
  • durând
  • durându‑
singular plural
  • durea
  • durați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • durez
(să)
  • durez
  • duram
  • durai
  • durasem
a II-a (tu)
  • durezi
(să)
  • durezi
  • durai
  • durași
  • duraseși
a III-a (el, ea)
  • durea
(să)
  • dureze
  • dura
  • dură
  • durase
plural I (noi)
  • durăm
(să)
  • durăm
  • duram
  • durarăm
  • duraserăm
  • durasem
a II-a (voi)
  • durați
(să)
  • durați
  • durați
  • durarăți
  • duraserăți
  • duraseți
a III-a (ei, ele)
  • durea
(să)
  • dureze
  • durau
  • dura
  • duraseră
Intrare: dura (ține)
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dura
  • durare
  • durat
  • duratu‑
  • durând
  • durându‑
singular plural
  • durea
  • durați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • durez
(să)
  • durez
  • duram
  • durai
  • durasem
a II-a (tu)
  • durezi
(să)
  • durezi
  • durai
  • durași
  • duraseși
a III-a (el, ea)
  • durea
(să)
  • dureze
  • dura
  • dură
  • durase
plural I (noi)
  • durăm
(să)
  • durăm
  • duram
  • durarăm
  • duraserăm
  • durasem
a II-a (voi)
  • durați
(să)
  • durați
  • durați
  • durarăți
  • duraserăți
  • duraseți
a III-a (ei, ele)
  • durea
(să)
  • dureze
  • durau
  • dura
  • duraseră
Intrare: durăi
verb (VT343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • durăi
  • durăire
  • durăit
  • durăitu‑
  • durăind
  • durăindu‑
singular plural
  • durăie
  • durăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • durăi
(să)
  • durăi
  • durăiam
  • durăii
  • durăisem
a II-a (tu)
  • durăi
(să)
  • durăi
  • durăiai
  • durăiși
  • durăiseși
a III-a (el, ea)
  • durăie
(să)
  • durăie
  • durăia
  • durăi
  • durăise
plural I (noi)
  • durăim
(să)
  • durăim
  • durăiam
  • durăirăm
  • durăiserăm
  • durăisem
a II-a (voi)
  • durăiți
(să)
  • durăiți
  • durăiați
  • durăirăți
  • durăiserăți
  • durăiseți
a III-a (ei, ele)
  • durăie
(să)
  • durăie
  • durăiau
  • durăi
  • durăiseră
verb (VT408)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • durăi
  • durăire
  • durăit
  • durăitu‑
  • durăind
  • durăindu‑
singular plural
  • durăiește
  • durăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • durăiesc
(să)
  • durăiesc
  • durăiam
  • durăii
  • durăisem
a II-a (tu)
  • durăiești
(să)
  • durăiești
  • durăiai
  • durăiși
  • durăiseși
a III-a (el, ea)
  • durăiește
(să)
  • durăiască
  • durăia
  • durăi
  • durăise
plural I (noi)
  • durăim
(să)
  • durăim
  • durăiam
  • durăirăm
  • durăiserăm
  • durăisem
a II-a (voi)
  • durăiți
(să)
  • durăiți
  • durăiați
  • durăirăți
  • durăiserăți
  • durăiseți
a III-a (ei, ele)
  • durăiesc
(să)
  • durăiască
  • durăiau
  • durăi
  • durăiseră
verb (VT343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • durui
  • duruire
  • duruit
  • duruitu‑
  • duruind
  • duruindu‑
singular plural
  • duruie
  • duruiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • durui
(să)
  • durui
  • duruiam
  • duruii
  • duruisem
a II-a (tu)
  • durui
(să)
  • durui
  • duruiai
  • duruiși
  • duruiseși
a III-a (el, ea)
  • duruie
(să)
  • duruie
  • duruia
  • durui
  • duruise
plural I (noi)
  • duruim
(să)
  • duruim
  • duruiam
  • duruirăm
  • duruiserăm
  • duruisem
a II-a (voi)
  • duruiți
(să)
  • duruiți
  • duruiați
  • duruirăți
  • duruiserăți
  • duruiseți
a III-a (ei, ele)
  • duruie
(să)
  • duruie
  • duruiau
  • durui
  • duruiseră
Intrare: durui
verb (VT343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • durui
  • duruire
  • duruit
  • duruitu‑
  • duruind
  • duruindu‑
singular plural
  • duruie
  • duruiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • durui
(să)
  • durui
  • duruiam
  • duruii
  • duruisem
a II-a (tu)
  • durui
(să)
  • durui
  • duruiai
  • duruiși
  • duruiseși
a III-a (el, ea)
  • duruie
(să)
  • duruie
  • duruia
  • durui
  • duruise
plural I (noi)
  • duruim
(să)
  • duruim
  • duruiam
  • duruirăm
  • duruiserăm
  • duruisem
a II-a (voi)
  • duruiți
(să)
  • duruiți
  • duruiați
  • duruirăți
  • duruiserăți
  • duruiseți
a III-a (ei, ele)
  • duruie
(să)
  • duruie
  • duruiau
  • durui
  • duruiseră
verb (VT408)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • durăi
  • durăire
  • durăit
  • durăitu‑
  • durăind
  • durăindu‑
singular plural
  • durăiește
  • durăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • durăiesc
(să)
  • durăiesc
  • durăiam
  • durăii
  • durăisem
a II-a (tu)
  • durăiești
(să)
  • durăiești
  • durăiai
  • durăiși
  • durăiseși
a III-a (el, ea)
  • durăiește
(să)
  • durăiască
  • durăia
  • durăi
  • durăise
plural I (noi)
  • durăim
(să)
  • durăim
  • durăiam
  • durăirăm
  • durăiserăm
  • durăisem
a II-a (voi)
  • durăiți
(să)
  • durăiți
  • durăiați
  • durăirăți
  • durăiserăți
  • durăiseți
a III-a (ei, ele)
  • durăiesc
(să)
  • durăiască
  • durăiau
  • durăi
  • durăiseră
verb (VT343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • durăi
  • durăire
  • durăit
  • durăitu‑
  • durăind
  • durăindu‑
singular plural
  • durăie
  • durăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • durăi
(să)
  • durăi
  • durăiam
  • durăii
  • durăisem
a II-a (tu)
  • durăi
(să)
  • durăi
  • durăiai
  • durăiși
  • durăiseși
a III-a (el, ea)
  • durăie
(să)
  • durăie
  • durăia
  • durăi
  • durăise
plural I (noi)
  • durăim
(să)
  • durăim
  • durăiam
  • durăirăm
  • durăiserăm
  • durăisem
a II-a (voi)
  • durăiți
(să)
  • durăiți
  • durăiați
  • durăirăți
  • durăiserăți
  • durăiseți
a III-a (ei, ele)
  • durăie
(să)
  • durăie
  • durăiau
  • durăi
  • durăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dura (face) tranzitiv

  • exemple
    • Am găsit stuh nalt și voinic. Am durat perdele ca pe trei ierni. SADOVEANU, B. 59.
      surse: DLRLC
    • În smîrcuri, își durau castorii zăgazuri de lemn și lacuri ciudate, cu un meșteșug și o iscusință la care încă oamenii timpului nu ajunseseră. C. PETRESCU, R. DR. 48.
      surse: DLRLC
    • Pentru a nu răzleți feciorii de pe lîngă sine, mai dură încă două case. CREANGĂ, P. 3.
      surse: DLRLC
    • Mulți durară, după vremuri, peste Dunăre vrun pod, De-au trecut cu spaima lumii și mulțime de norod. EMINESCU, O. I 147.
      surse: DLRLC
    • poetic Forfota popasului nu mai avea alean; soarele, luminînd toată slava, dura punți de foc peste vaduri, înălbăstrea întunecimile codrilor. CAMILAR, T. 173.
      surse: DLRLC
    • poetic Venea din cer pe cîmp amurgul... De pe înaltul unui munte Dura, din umbră și lumină, în drum o minunată punte. GOGA, C. P. 10.
      surse: DLRLC
    • poetic Luna... din țărm în țărm durează o cărare de văpaie. EMINESCU, O. I 154.
      surse: DLRLC
    • figurat Din sărmana noastră viață am dura roman întreg. EMINESCU, O. I 157.
      surse: DLRLC
    • figurat reflexiv S-a durat între mine și bătrîn o prietinie la cataramă. SADOVEANU, O. VII 295.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A așeza un stog, o claie etc.
      exemple
      • Legau snopii, durau clăile. CAMILAR, N. II 394.
        surse: DLRLC
      • Alții cărau, alții durau girezi. CREANGĂ, P. 158.
        surse: DLRLC
  • 2. A face, a confecționa, a alcătui (un obiect).
    exemple
    • Hai cu mine în pădure, să-mi durezi o cîrjă nouă de alun. ALECSANDRI, T. I 393.
      surse: DLRLC
    • Bădiță la chip frumos, Fă-n pădurea cea din dos, Că-i găsi un păltinel Să durezi luntre din el, Și-i găsi două nuiele Să durezi vîsle din ele. ALECSANDRI, P. P. 51.
      surse: DLRLC
  • 3. A aprinde focul.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: aprinde face attach_file un exemplu
    exemple
    • În mijlocul poienii, feciorii lui Fedeleș durară un foc de-a mai mare dragul. SADOVEANU, O. I 127.
      surse: DLRLC

etimologie:

dura (ține) intranzitiv

  • 1. (Despre acțiuni în desfășurare) A ține un anumit timp, a se desfășura într-o anumită perioadă de timp.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: desfășura ține attach_file 3 exemple
    exemple
    • Pînă seara durase această muncă grea și înfrigurată. DUMITRIU, N. 103.
      surse: DLRLC
    • Unde-ai stat ascuns cît a durat cumpăna? CAMILAR, N. I 290.
      surse: DLRLC
    • Procesul n-a durat mult. SAHIA, N. 83.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A continua în timp, a se menține.
      exemple
      • De cînd dura amintirea copiilor, Constantin Lipan nu întîrziase niciodată la masă. C. PETRESCU, C. V. 89.
        surse: DLRLC
      • [Conflictul] dura surd și se înăsprea de doi ani. C. PETRESCU, C. V. 99.
        surse: DLRLC
  • 2. (Despre lucruri) A se menține (multă vreme) în stare bună; a fi trainic.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: menține attach_file un exemplu
    exemple
    • Geamantanele de piele durează mult.
      surse: DLRLC
    • 2.1. (Despre persoane) A se menține în viață.
      exemple
      • Dacă am răbdare, zice el, apoi mai durez un timp. SADOVEANU, P. M. 191.
        surse: DLRLC
      • Prin ele [cărți] am putut dura într-o lume rău întocmită, am putut suporta nefericirile, nădăjduind. SADOVEANU, C. 11.
        surse: DLRLC

etimologie:

durăi durui

etimologie:

  • Dura + sufix -ăi.
    surse: DEX '09 DEX '98

durui durăi

  • 1. intranzitiv unipersonal (Despre vehicule, roțile unui vehicul etc.) A face zgomot mare în timpul mersului.
    surse: DEX '98 DLRLC sinonime: hurui attach_file 3 exemple
    exemple
    • Căruța duruie pînă la noi acasă. STANCU, D. 181.
      surse: DLRLC
    • Se aud pe culoare duruind roatele paturilor. C. PETRESCU, Î. II 75.
      surse: DLRLC
    • Duruie surd, în încăperea extremă, mașina de cusut. C. PETRESCU, C. V. 49.
      surse: DLRLC
  • 2. intranzitiv tranzitiv figurat A vorbi repede, fără întrerupere (și cu glas ridicat).
    exemple
    • Uneori două cumetre se certau și glasurile lor mînioase duruiau fără întrerupere un răstimp. SADOVEANU, O. IV 28.
      surse: DLRLC
    • 2.1. rar A lucra la o mașină care huruie.
      exemple
      • Amalia, nevasta lui Mogrea, duruia la mașina de cusut. C. PETRESCU, Î. II 128.
        surse: DLRLC
    • 2.2. A lovi în ceva producând zgomote scurte și repetate; a bate darabana.
      exemple
      • Măzărichea duruia pe măntăi ca-n tablă, ciocănea înfundat în căciuli, ciupea din obraji. V. ROM. noiembrie 1953, 155.
        surse: DLRLC
  • 3. tranzitiv rar A da (pe cineva) de-a dura.
    exemple
    • figurat Au fost și aci stăpîni... dar revoluția poporului i-a duruit. SADOVEANU, M. C. 108.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Dur + sufix -ui.
    surse: DEX '98