5 intrări

55 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

durai sn [At: CHEST. IV, 94/66 b., 106 / V: ~ariu / Pl: ~e / E: ms cf dâră] 1 (Trs) Urmă din pădure făcută prin târârea crăcilor sau lemnelor tăiate. 2 (Reg) Pietrișul care cade de pe munte, la vale.

DURA2, durez, vb. I. Tranz. 1. A construi, a zidi, a clădi. ♦ A așeza un stog, o claie etc. 2. A face, a confecționa, a alcătui (un obiect). 3. A aprinde focul. – Lat. dolare.

DURA2, durez, vb. I. Tranz. 1. A construi, a zidi, a clădi. ♦ A așeza un stog, o claie etc. 2. A face, a confecționa, a alcătui (un obiect). 3. A aprinde focul. – Lat. dolare.

DURA3, pers. 3 durează, vb. I. Intranz. 1. (Despre acțiuni în desfășurare) A ține un anumit timp, a se desfășura într-o anumită perioadă de timp. ♦ A persista, a dăinui, a se menține. 2. (Despre lucruri) A se menține (multă vreme) în stare bună; a fi trainic. – Din fr. durer, lat. durare.

DURA3, pers. 3 durează, vb. I. Intranz. 1. (Despre acțiuni în desfășurare) A ține un anumit timp, a se desfășura într-o anumită perioadă de timp. ♦ A persista, a dăinui, a se menține. 2. (Despre lucruri) A se menține (multă vreme) în stare bună; a fi trainic. – Din fr. durer, lat. durare.

DURĂI, pers. 3 durăie, vb. IV. Intranz. (Pop.) A se da peste cap, de-a dura, a se rostogoli (cu zgomot); p. ext. a hurui. – Dura1 + suf. -ăi.

DURĂI, pers. 3 durăie, vb. IV. Intranz. (Pop.) A se da peste cap, de-a dura, a se rostogoli (cu zgomot); p. ext. a hurui. – Dura1 + suf. -ăi.

DURUI, durui, vb. IV. 1. Intranz. (Despre vehicule, roțile unui vehicul etc.; la pers. 3) A face zgomot mare în timpul mersului; a hurui. 2. Intranz. și tranz. Fig. A vorbi repede, fără întrerupere (și cu glas ridicat); a turui. – Dur2 + suf. -ui.

DURUI, durui, vb. IV. 1. Intranz. (Despre vehicule, roțile unui vehicul etc.; la pers. 3) A face zgomot mare în timpul mersului; a hurui. 2. Intranz. și tranz. Fig. A vorbi repede, fără întrerupere (și cu glas ridicat); a turui. – Dur2 + suf. -ui.

dura3 vi [At: EMINESCU, N. 75 / Pzi: ~rez / E: fr durer, lat durare] 1 (D. acțiuni în desfășurare) A se desfășura într-o anumită perioadă de timp. 2 A persista. 3 (D. lucruri) A fi trainic. 4 (Fig; d. oameni) A trăi.

dura4 vi [At: PAMFILE, VĂZD. 81 / Pzi: 3 durea / E: ns cf durăi] (Reg) A tuna.[1] modificată

  1. În original, prezentul indicativ incorect tipărit: durează LauraGellner

dura2 [At: COD. VOR. 156/22 / Pzi: ~rez / E: ml dolare] (Îvp) 1 vt A ciopli o bucată de lemn Si: a dulgheri. 2 vr (Fig; d. oameni) A se forma. 3 vt A fabrica (un obiect). 4-5 vtrp A construi (o casă, o corabie, un pod etc.). 6 vt A constitui (1). 7 vt A așeza un stog, o claie etc. 8 vt A confecționa o haină. 9-10 vtrp A găti o mâncare. 11 vt (Fig) A crea. 12 vt (Gmi; c.i. cântec, concert) A executa. 13 vt (C.i. un drum, o călătorie etc.) A întreprinde. 14 vt A inventa minciuni. 15 A aprinde focul.

durăi [At: LB / V: ~rui / Pzi: ~esc / E: dura1 + -ăi] (Pop) 1-2 vtr A (se) da peste cap (cu zgomot) Si: a (se) rostogoli. 3 vi (D. un car, o mașină etc.) A face zgomot mare Si: a durduca, ci hurduca, a hurui. 4 vt (D. om) A lucra la o mașină care huruie. 5 vi (D. o apă curgătoare) A curge cu zgomot Si: a vui. 6 vi (D. arme de foc; d. omul care le folosește) A produce pocnete puternice și dese. 7 vi (D. porumbel) A gânguri. 8 vu (Ban) A tuna.

DURA2, durez, vb. I. Tranz. 1. A construi, a clădi, a zidi (construcții trainice). Am găsit stuh nalt și voinic. Am durat perdele ca pe trei ierni. SADOVEANU, B. 59. În smîrcuri, își durau castorii zăgazuri de lemn și lacuri ciudate, cu un meșteșug și o iscusință la care încă oamenii timpului nu ajunseseră. C. PETRESCU, R. DR. 48. Pentru a nu răzleți feciorii de pe lîngă sine, mai dură încă două case. CREANGĂ, P. 3. Mulți durară, după vremuri, peste Dunăre vrun pod, De-au trecut cu spaima lumii și mulțime de norod. EMINESCU, O. I 147. ◊ (Poetic) Forfota popasului nu mai avea alean; soarele, luminînd toată slava, dura punți de foc peste vaduri, înălbăstrea întunecimile codrilor. CAMILAR, T. 173. Venea din cer pe cîmp amurgul... De pe înaltul unui munte Dura, din umbră și lumină, în drum o minunată punte. GOGA, C. P. 10. Luna... din țărm în țărm durează o cărare de văpaie. EMINESCU, O. I 154. ◊ Fig. Din sărmana noastră viață am dura roman întreg. EMINESCU, O. I 157. (Refl.) S-a durat între mine și bătrîn o prietinie la cataramă. SADOVEANU, O. VII 295. 2. (Cu privire la stoguri, clăi etc.) A face, a așeza, a clădi. Legau snopii, durau clăile. CAMILAR, N. II 394. Alții cărau, alții durau girezi. CREANGĂ, P. 158. 3. (Cu privire la obiecte) A făuri, a face. Hai cu mine în pădure, să-mi durezi o cîrjă nouă de alun. ALECSANDRI, T. I 393. Bădiță la chip frumos, Fă-n pădurea cea din dos, Că-i găsi un păltinel Să durezi luntre din el, Și-i găsi două nuiele Să durezi vîsle din ele. id. P. P. 51. 4. (Cu privire la foc) A face, a aprinde. În mijlocul poienii, feciorii lui Fedeleș durară un foc de-a mai mare dragul. SADOVEANU, O. I 127.

DURA3, durez, vb. I. Intranz.. 1. (Despre acțiuni în desfășurare; folosit la pers. 3) A ține un anumit timp, a se desfășura într-o anumită perioadă de timp. Pînă seara durase această muncă grea și înfrigurată. DUMITRIU, N. 103. Unde-ai stat ascuns cît a durat cumpăna? CAMILAR, N. I 290. Procesul n-a durat mult. SAHIA, N. 83. ♦ A continua în timp, a persista, a dăinui, a se menține. De cînd dura amintirea copiilor, Constantin Lipan nu întîrziase niciodată la masă. C. PETRESCU, C. V. 89. [Conflictul] dura surd și se înăsprea de doi ani. id. ib. 99. 2. (Despre persoane) A se menține în viață, a trăi. Dacă am răbdare, zice el, apoi mai durez un timp. SADOVEANU, P. M. 191. Prin ele [cărți] am putut dura într-o lume rău întocmită, am putut suporta nefericirile, nădăjduind. id. C. 11. ♦ (Despre obiecte) A se menține în stare bună, a fi trainic. Geamantanele de piele durează mult.

DURUI, durui, vb. IV. 1. Intranz. (Despre un vehicul sau o mașină cu roți, despre roțile lor etc.) A face zgomot mare în mers; a hurui. Căruța duruie pînă la noi acasă. STANCU, D. 181. Se aud pe culoare duruind roatele paturilor. C. PETRESCU, Î. II 75. Duruie surd, în încăperea extremă, mașina de cusut. id. C. V. 49. ♦ Fig. A vorbi repede, fără întrerupere și cu glasul ridicat. Uneori două cumetre se certau și glasurile lor mînioase duruiau fără întrerupere un răstimp. SADOVEANU, O. IV 28. ♦ (Rar) A lucra la o mașină care huruie. Amalia, nevasta lui Mogrea, duruia la mașina de cusut. C. PETRESCU, Î. II 128. ♦ A lovi în ceva producînd zgomote scurte și repetate; a bate darabana. Măzărichea duruia pe măntăi ca-n tablă, ciocănea înfundat în căciuli, ciupea din obraji. V. ROM. noiembrie 1953, 155. 2. Tranz. (Rar) A da (pe cineva) de-a dura. (Fig.) Au fost și aci stăpîni... dar revoluția poporului i-a duruit. SADOVEANU, M. C. 108.

DURĂI, durăiesc, vb. IV. 1. Intranz. A hurui. 2. Tranz. și refl. A (se) da peste cap, de-a dura, a (se) rostogoli. – Din dura1.

DURA vb. I. tr. 1. A ține, a se desfășura un anumit timp, o anumită perioadă. 2. A dăinui, a se menține. 3. A se menține în viață, a trăi. 4. (Despre obiecte) A fi trainic, tare, rezistent, durabil. [< fr. durer, it., lat. durare].

DURA vb. tr. 1. a ține, a se desfășura un anumit timp. 2. a dăinui, a persista, a fi rezistent, durabil. (< fr. durer, lat. durare)

A DURA2 ~ez intranz. 1) (despre acțiuni) A se desfășura în timp; a ține; a continua; a se prelungi. 2) A-și perpetua existența; a continua să fie; a dăinui; a stărui; a persista. /<fr. durer, lat. durare

A DURA1 ~ez tranz. 1) (clădiri, case etc.) A realiza prin lucrări de construcție; a ridica; a clădi; a zidi; a înălța; a construi; a edifica. 2) (stoguri, girezi, dăi) A ridica prin așezarea materialului în straturi; a clădi. 3) (obiecte) A produce prin muncă. 4) (foc) A face să se aprindă. /<lat. dolare

A DURĂI durăi intranz. pop. A se rostogoli; a se da de-a dura. /dură + suf. ~ăi

A DURUI durui intranz. pop. 1) (despre vehicule, motoare și obiecte în mișcare) A produce un zgomot asurzitor continuu; a hurui. 2) A vorbi mult și fără rost; a flecări; a trăncăni; a pălăvrăgi. [Sil. -ru-i] /dur + suf. ~ui

durà v. 1. a continua, a exista: viața cea mai lungă durează puțin; 2. a zăbovi: piesa durează cam mult.

durà v. a trage: am durat un somn năstrușnic AL. [V. îndurà].

durà v. Mold. 1. a clădi, a construi: aici să-mi durați o mânăstire ’naltă POP.; 2. a strânge grămadă: a dura girezi; 3. a fabrica, a face: să-mi durezi o cârjă de alun AL.; 4. fig. a născoci: ce minciună să-i durez? AL. [Lat. DOLARE, a ciopli lemnul: durà se zicea în vechime de casele făcute din bârne lungi: tălpile clădirii erau alcătuite din patru copaci descojiți, pe cari se ridicau pereții din despicături sau bârne de lemn].

durai-vurai int. Mold. tura-vura: în sfârșit, durai-vurai, sara vine CR. [Onomatopee].

duruì v. a trece făcând sgomot: trăsura durue. [Onomatopee].

1) duréz v. tr. (d. dura. Cp. și cu lat. dǒláre, a cĭocăni, a forma; it. dolare, sp. dolar). Rar azĭ. Construiesc, clădesc (din grinzĭ): a dura o casă, (fig.) o mincĭună. Durez un somn, trag un somn.

2) *duréz v. intr. (fr. durer, d. lat. durare, d. durus, dur). Trăĭesc, țin, rezist, persist: piramidele Egiptuluĭ durează de miĭ de anĭ, această modă va dura mult, acest bolnav nu va dura mult.

dúruĭ, a -í v. intr. (d. dur-dur, huĭetu roatelor pe teren zgrunțuros. V. dură). Huruĭ, produc huĭetu dur-dur (ca trăsurile pe drum ș.a.): cĭocănitoarea duruĭa în scoarță cu clonțu-ĭ negru (Sadov., VR. 1930, 9-10, 194). – Și durăĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dura2 (a ~) (a construi) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. durez, 3 durea; conj. prez. 1 sg. să durez, 3 să dureze

dura1 (a ~) (a avea o anumită durată) vb., ind. prez. 3 durea, imperf. 3 pl. durau; conj. prez. 3 să dureze

durui (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. durui, 3 duruie, imperf. 1 duruiam; conj. prez. 1 și 2 sg. să durui, 3 să duruie

dura2 (a ~) vb., ind. prez. 3 durea

durăi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 durăie, imperf. 3 sg. durăia; conj. prez. 3 să durăie

durui (a ~) vb., ind. prez. 3 duruie, imperf. 3 sg. duruia; conj. prez. 3 să duruie

dura (a construi, a face, a se desfășura în timp) vb., ind. prez. 1 sg. durez, 3 sg. și pl. durea

durăi vb., ind. și conj. prez. 3 sg. durăie, imperf. 3 sg. durăia

durui vb., ind. și conj. prez. 1 sg. durui, 3 sg. și pl. duruie, imperf. 3 sg. duruia

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DURA vb. 1. v. dăinui. 2. v. menține. 3. a ține. (Spectacolul ~ două ore.) 4. a se păstra, a rezista, a ține. (O încălțăminte care ~ mult.)

DURA vb. a clădi, a construi, a face, a înălța, a ridica, a zidi, (livr.) a edifica, (înv.) a temeia. (A ~ o nouă școală.)

DURA vb. 1. a dăinui, a exista, a fi, a se menține, a se păstra, a se perpetua, a persista, a rămîne, a trăi, a ține, (rar) a subzista, (înv.) a locui, a petrece, a sta, a via. (Cît va ~ lumea și pâmîntul; vechi obiceiuri care ~ și azi.) 2. a dăinui, a se menține, a se păstra, a se perpetua, a persista, a stărui. (Amintirea lui ~ pînă astăzi.) 3. a ține. (Spectacolul ~ două ore.) 4. a se păstra, a rezista, a ține. (O încălțăminte care ~ mult.)

DURĂI vb. a durui, a hodorogi, a hurui, (rar) a turui, (pop.) a trăncăni, (reg.) a hurdui, a troncăni, (prin Ban.) a trăscări. (Căruța ~ pe strada pietruită.)

DURUI vb. a durăi, a hodorogi, a hurui, (rar) a turui, (pop.) a trăncăni, (reg.) a hurdui, a troncăni, (prin Ban.) a trăscări. (Căruța ~ pe strada pietruită.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

dura (durez, durat), vb.1. A ciopli lemnul. – 2. A edifica, a construi. – Mr. dor, durari. Lat. dolāre (Cihac, I, 84; Pușcariu 560; Candrea-Dens., 524; REW 2718), cf. alb. duruem, calabr. dulare, sp. dolar.Der. durătură, s. f. (surcele de cioplitură, așchii).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

durui, duruiesc, vb. tranz. – A rostogoli: „Apoi, fata ceea durăie găleata la cealaltă fată” (Papahagi, 1925: 321). – Din dura; cf. durăi (MDA).

durui, duruiesc, vb. tranz. – A rostogoli: „Apoi fata ceea durăie găleata la cealaltă fată” (Papahagi 1925: 321). – Din dura; cf. durăi.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Durante causa, durat effectus – Adagiu latin care, prin simpla traducere, ne dispensează de orice explicație: „Atîta timp cît durează cauza, durează și efectul”.

Pourvu que ça dure! (fr. „Numai să dureze!”) – cuvinte rostite de Letiția Bonaparte, mama lui Napoleon, care a intuit că gloria și puterea fiului ei nu vor fi de lungă durată, datorită temperamentului său năvalnic și dorinței nepotolite de cuceriri, ceea ce i-a coalizat pe toți dușmanii interni și dinafară. Expresia e cunoscută și sub forma: pourvu que ça douré, adică așa cum a pronunțat-o „Madame mère” (Doamna mamă) care, fiind din Ajaccio, vorbea limba franceză cu accent corsican. Se citează, ca îndoială sau ca avertisment, spre a semnala că o anumită stare de lucruri pare nesigură, trecătoare. IST.

Intrare: durai
durai
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: dura (face)
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dura
  • durare
  • durat
  • duratu‑
  • durând
  • durându‑
singular plural
  • durea
  • durați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • durez
(să)
  • durez
  • duram
  • durai
  • durasem
a II-a (tu)
  • durezi
(să)
  • durezi
  • durai
  • durași
  • duraseși
a III-a (el, ea)
  • durea
(să)
  • dureze
  • dura
  • dură
  • durase
plural I (noi)
  • durăm
(să)
  • durăm
  • duram
  • durarăm
  • duraserăm
  • durasem
a II-a (voi)
  • durați
(să)
  • durați
  • durați
  • durarăți
  • duraserăți
  • duraseți
a III-a (ei, ele)
  • durea
(să)
  • dureze
  • durau
  • dura
  • duraseră
Intrare: dura (ține)
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dura
  • durare
  • durat
  • duratu‑
  • durând
  • durându‑
singular plural
  • durea
  • durați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • durez
(să)
  • durez
  • duram
  • durai
  • durasem
a II-a (tu)
  • durezi
(să)
  • durezi
  • durai
  • durași
  • duraseși
a III-a (el, ea)
  • durea
(să)
  • dureze
  • dura
  • dură
  • durase
plural I (noi)
  • durăm
(să)
  • durăm
  • duram
  • durarăm
  • duraserăm
  • durasem
a II-a (voi)
  • durați
(să)
  • durați
  • durați
  • durarăți
  • duraserăți
  • duraseți
a III-a (ei, ele)
  • durea
(să)
  • dureze
  • durau
  • dura
  • duraseră
Intrare: durăi
verb (VT343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • durăi
  • durăire
  • durăit
  • durăitu‑
  • durăind
  • durăindu‑
singular plural
  • durăie
  • durăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • durăi
(să)
  • durăi
  • durăiam
  • durăii
  • durăisem
a II-a (tu)
  • durăi
(să)
  • durăi
  • durăiai
  • durăiși
  • durăiseși
a III-a (el, ea)
  • durăie
(să)
  • durăie
  • durăia
  • durăi
  • durăise
plural I (noi)
  • durăim
(să)
  • durăim
  • durăiam
  • durăirăm
  • durăiserăm
  • durăisem
a II-a (voi)
  • durăiți
(să)
  • durăiți
  • durăiați
  • durăirăți
  • durăiserăți
  • durăiseți
a III-a (ei, ele)
  • durăie
(să)
  • durăie
  • durăiau
  • durăi
  • durăiseră
verb (VT408)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • durăi
  • durăire
  • durăit
  • durăitu‑
  • durăind
  • durăindu‑
singular plural
  • durăiește
  • durăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • durăiesc
(să)
  • durăiesc
  • durăiam
  • durăii
  • durăisem
a II-a (tu)
  • durăiești
(să)
  • durăiești
  • durăiai
  • durăiși
  • durăiseși
a III-a (el, ea)
  • durăiește
(să)
  • durăiască
  • durăia
  • durăi
  • durăise
plural I (noi)
  • durăim
(să)
  • durăim
  • durăiam
  • durăirăm
  • durăiserăm
  • durăisem
a II-a (voi)
  • durăiți
(să)
  • durăiți
  • durăiați
  • durăirăți
  • durăiserăți
  • durăiseți
a III-a (ei, ele)
  • durăiesc
(să)
  • durăiască
  • durăiau
  • durăi
  • durăiseră
verb (VT343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • durui
  • duruire
  • duruit
  • duruitu‑
  • duruind
  • duruindu‑
singular plural
  • duruie
  • duruiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • durui
(să)
  • durui
  • duruiam
  • duruii
  • duruisem
a II-a (tu)
  • durui
(să)
  • durui
  • duruiai
  • duruiși
  • duruiseși
a III-a (el, ea)
  • duruie
(să)
  • duruie
  • duruia
  • durui
  • duruise
plural I (noi)
  • duruim
(să)
  • duruim
  • duruiam
  • duruirăm
  • duruiserăm
  • duruisem
a II-a (voi)
  • duruiți
(să)
  • duruiți
  • duruiați
  • duruirăți
  • duruiserăți
  • duruiseți
a III-a (ei, ele)
  • duruie
(să)
  • duruie
  • duruiau
  • durui
  • duruiseră
Intrare: durui
verb (VT343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • durui
  • duruire
  • duruit
  • duruitu‑
  • duruind
  • duruindu‑
singular plural
  • duruie
  • duruiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • durui
(să)
  • durui
  • duruiam
  • duruii
  • duruisem
a II-a (tu)
  • durui
(să)
  • durui
  • duruiai
  • duruiși
  • duruiseși
a III-a (el, ea)
  • duruie
(să)
  • duruie
  • duruia
  • durui
  • duruise
plural I (noi)
  • duruim
(să)
  • duruim
  • duruiam
  • duruirăm
  • duruiserăm
  • duruisem
a II-a (voi)
  • duruiți
(să)
  • duruiți
  • duruiați
  • duruirăți
  • duruiserăți
  • duruiseți
a III-a (ei, ele)
  • duruie
(să)
  • duruie
  • duruiau
  • durui
  • duruiseră
verb (VT408)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • durăi
  • durăire
  • durăit
  • durăitu‑
  • durăind
  • durăindu‑
singular plural
  • durăiește
  • durăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • durăiesc
(să)
  • durăiesc
  • durăiam
  • durăii
  • durăisem
a II-a (tu)
  • durăiești
(să)
  • durăiești
  • durăiai
  • durăiși
  • durăiseși
a III-a (el, ea)
  • durăiește
(să)
  • durăiască
  • durăia
  • durăi
  • durăise
plural I (noi)
  • durăim
(să)
  • durăim
  • durăiam
  • durăirăm
  • durăiserăm
  • durăisem
a II-a (voi)
  • durăiți
(să)
  • durăiți
  • durăiați
  • durăirăți
  • durăiserăți
  • durăiseți
a III-a (ei, ele)
  • durăiesc
(să)
  • durăiască
  • durăiau
  • durăi
  • durăiseră
verb (VT343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • durăi
  • durăire
  • durăit
  • durăitu‑
  • durăind
  • durăindu‑
singular plural
  • durăie
  • durăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • durăi
(să)
  • durăi
  • durăiam
  • durăii
  • durăisem
a II-a (tu)
  • durăi
(să)
  • durăi
  • durăiai
  • durăiși
  • durăiseși
a III-a (el, ea)
  • durăie
(să)
  • durăie
  • durăia
  • durăi
  • durăise
plural I (noi)
  • durăim
(să)
  • durăim
  • durăiam
  • durăirăm
  • durăiserăm
  • durăisem
a II-a (voi)
  • durăiți
(să)
  • durăiți
  • durăiați
  • durăirăți
  • durăiserăți
  • durăiseți
a III-a (ei, ele)
  • durăie
(să)
  • durăie
  • durăiau
  • durăi
  • durăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dura, durezverb

tranzitiv
  • 1. Clădi, construi, edifica, zidi. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Am găsit stuh nalt și voinic. Am durat perdele ca pe trei ierni. SADOVEANU, B. 59. DLRLC
    • format_quote În smîrcuri, își durau castorii zăgazuri de lemn și lacuri ciudate, cu un meșteșug și o iscusință la care încă oamenii timpului nu ajunseseră. C. PETRESCU, R. DR. 48. DLRLC
    • format_quote Pentru a nu răzleți feciorii de pe lîngă sine, mai dură încă două case. CREANGĂ, P. 3. DLRLC
    • format_quote Mulți durară, după vremuri, peste Dunăre vrun pod, De-au trecut cu spaima lumii și mulțime de norod. EMINESCU, O. I 147. DLRLC
    • format_quote poetic Forfota popasului nu mai avea alean; soarele, luminînd toată slava, dura punți de foc peste vaduri, înălbăstrea întunecimile codrilor. CAMILAR, T. 173. DLRLC
    • format_quote poetic Venea din cer pe cîmp amurgul... De pe înaltul unui munte Dura, din umbră și lumină, în drum o minunată punte. GOGA, C. P. 10. DLRLC
    • format_quote poetic Luna... din țărm în țărm durează o cărare de văpaie. EMINESCU, O. I 154. DLRLC
    • format_quote figurat Din sărmana noastră viață am dura roman întreg. EMINESCU, O. I 157. DLRLC
    • format_quote figurat reflexiv S-a durat între mine și bătrîn o prietinie la cataramă. SADOVEANU, O. VII 295. DLRLC
    • 1.1. A așeza un stog, o claie etc. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Legau snopii, durau clăile. CAMILAR, N. II 394. DLRLC
      • format_quote Alții cărau, alții durau girezi. CREANGĂ, P. 158. DLRLC
  • 2. A face, a confecționa, a alcătui (un obiect). DEX '09 DLRLC
    • format_quote Hai cu mine în pădure, să-mi durezi o cîrjă nouă de alun. ALECSANDRI, T. I 393. DLRLC
    • format_quote Bădiță la chip frumos, Fă-n pădurea cea din dos, Că-i găsi un păltinel Să durezi luntre din el, Și-i găsi două nuiele Să durezi vîsle din ele. ALECSANDRI, P. P. 51. DLRLC
  • 3. A aprinde focul. DEX '09 DLRLC
    • format_quote În mijlocul poienii, feciorii lui Fedeleș durară un foc de-a mai mare dragul. SADOVEANU, O. I 127. DLRLC
etimologie:

dura, durezverb

intranzitiv
  • 1. (Despre acțiuni în desfășurare) A ține un anumit timp, a se desfășura într-o anumită perioadă de timp. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Pînă seara durase această muncă grea și înfrigurată. DUMITRIU, N. 103. DLRLC
    • format_quote Unde-ai stat ascuns cît a durat cumpăna? CAMILAR, N. I 290. DLRLC
    • format_quote Procesul n-a durat mult. SAHIA, N. 83. DLRLC
    • 1.1. A continua în timp, a se menține. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote De cînd dura amintirea copiilor, Constantin Lipan nu întîrziase niciodată la masă. C. PETRESCU, C. V. 89. DLRLC
      • format_quote [Conflictul] dura surd și se înăsprea de doi ani. C. PETRESCU, C. V. 99. DLRLC
  • 2. (Despre lucruri) A se menține (multă vreme) în stare bună; a fi trainic. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: menține
    • format_quote Geamantanele de piele durează mult. DLRLC
    • 2.1. (Despre persoane) A se menține în viață. DLRLC DN
      • format_quote Dacă am răbdare, zice el, apoi mai durez un timp. SADOVEANU, P. M. 191. DLRLC
      • format_quote Prin ele [cărți] am putut dura într-o lume rău întocmită, am putut suporta nefericirile, nădăjduind. SADOVEANU, C. 11. DLRLC
etimologie:

durăi, durăiverb

etimologie:
  • Dura + sufix -ăi. DEX '09 DEX '98

durui, duruiverb

  • 1. intranzitiv unipersonal (Despre vehicule, roțile unui vehicul etc.) A face zgomot mare în timpul mersului. DEX '98 DLRLC
    sinonime: hurui
    • format_quote Căruța duruie pînă la noi acasă. STANCU, D. 181. DLRLC
    • format_quote Se aud pe culoare duruind roatele paturilor. C. PETRESCU, Î. II 75. DLRLC
    • format_quote Duruie surd, în încăperea extremă, mașina de cusut. C. PETRESCU, C. V. 49. DLRLC
  • 2. intranzitiv tranzitiv figurat A vorbi repede, fără întrerupere (și cu glas ridicat). DEX '98 DLRLC
    • format_quote Uneori două cumetre se certau și glasurile lor mînioase duruiau fără întrerupere un răstimp. SADOVEANU, O. IV 28. DLRLC
    • 2.1. rar A lucra la o mașină care huruie. DLRLC
      • format_quote Amalia, nevasta lui Mogrea, duruia la mașina de cusut. C. PETRESCU, Î. II 128. DLRLC
    • 2.2. A lovi în ceva producând zgomote scurte și repetate; a bate darabana. DLRLC
      • format_quote Măzărichea duruia pe măntăi ca-n tablă, ciocănea înfundat în căciuli, ciupea din obraji. V. ROM. noiembrie 1953, 155. DLRLC
  • 3. tranzitiv rar A da (pe cineva) de-a dura. DLRLC
    • format_quote figurat Au fost și aci stăpîni... dar revoluția poporului i-a duruit. SADOVEANU, M. C. 108. DLRLC
etimologie:
  • Dur + sufix -ui. DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.