11 definiții pentru dura mater duramater

Articole pe această temă:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DÚRA MÁTER s. f. (Anat.) Membrana externă a meningelui. – Din lat. dura mater.

DURA MÁTER s. f. meninge extern de natură fibroasă și foarte rezistent; pahimeninge. (< lat. dura mater)

DURA MÁTER n. anat. Membrană externă, fibroasă și rezistentă a meningelui. /<lat. dura-mater

* dúra matér f. (cuv. lat. care înseamnă „mamă dură” saŭ „tare”). Anat. Membrană exterioară și cea maĭ groasă din cele treĭ care acoperă creĭeru și măduva spinării.

duramater sfs [At: PROT-POP. / E: fr dure-mére, lat dura + mater] Meninge extern de natură fibroasă și foarte rezistent Si: pahimeninge.[1] corectată

  1. pshimeningepahimeninge LauraGellner

DURAMÁTER s. f. (Anat.) Membrana externă a meningelui. – Din lat. dura mater.

DURAMÁTER s.f. Meninge extern de natură fibroasă și foarte rezistent; pahimeninge. [< fr. dure-mère < lat. dura – tare, mater – mamă].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dúra máter (lat.) s. f., g.-d. art. dúrei máter

dúra máter s. f., g.-d. art. dúrei máter


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DURAMÁTER s. (ANAT.) pahimeninge.

DURAMATER s. (ANAT.) pahimeninge.

Intrare: dura mater
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dura mater
  • dura mater
plural
genitiv-dativ singular
  • dure mater
  • durei mater
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F999)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • duramater
plural
genitiv-dativ singular
plural
vocativ singular
plural

dura mater duramater

etimologie: