2 intrări

5 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dupurluít, ~ă a [At: ȘEZ. IX, 152 / Pl: ~iți, ~e / E: dupurlui] (Pop) 1 (D. oaie) De pe care s-a tuns lâna. 2 (D. o pasăre) De pe care s-au smuls penele.

dupurlui vt [At: ȘEZ. XIX, 112 / Pzi: ~ésc / E: dupuros + -lui] (Pop) 1-2 A tunde sau a smulge lâna de pe oaie. 3 A smulge penele de pe o pasăre Si: a jumuli, a ciupeli (1), (Mol) a dupui1.

dupurluĭésc v. tr. (d. dupuros). Nord. Zmulg, jumulesc.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: dupurluit
dupurluit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dupurluit
  • dupurluitul
  • dupurluitu‑
  • dupurlui
  • dupurluita
plural
  • dupurluiți
  • dupurluiții
  • dupurluite
  • dupurluitele
genitiv-dativ singular
  • dupurluit
  • dupurluitului
  • dupurluite
  • dupurluitei
plural
  • dupurluiți
  • dupurluiților
  • dupurluite
  • dupurluitelor
vocativ singular
plural
Intrare: dupurlui
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dupurlui
  • dupurluire
  • dupurluit
  • dupurluitu‑
  • dupurluind
  • dupurluindu‑
singular plural
  • dupurluiește
  • dupurluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dupurluiesc
(să)
  • dupurluiesc
  • dupurluiam
  • dupurluii
  • dupurluisem
a II-a (tu)
  • dupurluiești
(să)
  • dupurluiești
  • dupurluiai
  • dupurluiși
  • dupurluiseși
a III-a (el, ea)
  • dupurluiește
(să)
  • dupurluiască
  • dupurluia
  • dupurlui
  • dupurluise
plural I (noi)
  • dupurluim
(să)
  • dupurluim
  • dupurluiam
  • dupurluirăm
  • dupurluiserăm
  • dupurluisem
a II-a (voi)
  • dupurluiți
(să)
  • dupurluiți
  • dupurluiați
  • dupurluirăți
  • dupurluiserăți
  • dupurluiseți
a III-a (ei, ele)
  • dupurluiesc
(să)
  • dupurluiască
  • dupurluiau
  • dupurlui
  • dupurluiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)