10 definiții pentru duplicitar

DUPLICITÁR, -Ă, duplicitari, -e, adj. Fățarnic, ipocrit. – Din duplicitate.

DUPLICITÁR, -Ă, duplicitari, -e, adj. Fățarnic, ipocrit. – Din duplicitate.

duplicitár (du-pli-) adj. m., pl. duplicitári; f. duplicitáră, pl. duplicitáre

duplicitár adj. m. (sil. -pli-), pl. duplicitári; f. sg. duplicitáră, pl. duplicitáre

DUPLICITÁR adj. v. ipocrit.

Duplicitar ≠ neprefăcut, franc, sincer

DUPLICITÁR, – Ă adj. Care are caracter de duplicitate; fals. [Cf. duplicitate].

DUPLICITÁR, -Ă adj. cu caracter de duplicitate; fals. (< duplicit/ate/ + -ar)

DUPLICITÁR ~ă (~i, ~e) Cu caracter de duplicitate; fățarnic; ipocrit; iezuitic. /Din duplicitate


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DUPLICITÁR adj. fals, fariseic, fățarnic, ipocrit, mincinos, perfid, prefăcut, șiret, viclean, (livr.) machiavélic, (rar) machiavelístic, (reg.) proclét, (înv.) fățărít, telpíz, (fig.) iezuít, iezuític, (pop. fig.) pestríț, (înv. fig.) calp, zugrăvit. (Atitudine ~.)

Intrare: duplicitar
duplicitar adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular duplicitar duplicitarul duplicita duplicitara
plural duplicitari duplicitarii duplicitare duplicitarele
genitiv-dativ singular duplicitar duplicitarului duplicitare duplicitarei
plural duplicitari duplicitarilor duplicitare duplicitarelor
vocativ singular
plural