10 definiții pentru duplicitar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

duplicitár, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~i, ~e / E: cf duplicitate] 1 Care se prezintă sub o aparență falsă. 2 Ipocrit. modificată

DUPLICITÁR, -Ă, duplicitari, -e, adj. Fățarnic, ipocrit. – Din duplicitate.

DUPLICITÁR, -Ă, duplicitari, -e, adj. Fățarnic, ipocrit. – Din duplicitate.

DUPLICITÁR, – Ă adj. Care are caracter de duplicitate; fals. [Cf. duplicitate].

DUPLICITÁR, -Ă adj. cu caracter de duplicitate; fals. (< duplicit/ate/ + -ar)

DUPLICITÁR ~ă (~i, ~e) Cu caracter de duplicitate; fățarnic; ipocrit; iezuitic. /Din duplicitate


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

duplicitár (du-pli-) adj. m., pl. duplicitári; f. duplicitáră, pl. duplicitáre

duplicitár adj. m. (sil. -pli-), pl. duplicitári; f. sg. duplicitáră, pl. duplicitáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DUPLICITÁR adj. v. ipocrit.

DUPLICITAR adj. fals, fariseic, fățarnic, ipocrit, mincinos, perfid, prefăcut, șiret, viclean, (livr.) machiavelic, (rar) machiavelistic, (reg.) proclet, (înv.) fățărit, telpiz, (fig.) iezuit, iezuitic, (pop. fig.) pestriț, (înv. fig.) calp, zugrăvit. (Atitudine ~.)

Duplicitar ≠ neprefăcut, franc, sincer

Intrare: duplicitar
duplicitar adjectiv
  • silabație: -pli-
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • duplicitar
  • duplicitarul
  • duplicitaru‑
  • duplicita
  • duplicitara
plural
  • duplicitari
  • duplicitarii
  • duplicitare
  • duplicitarele
genitiv-dativ singular
  • duplicitar
  • duplicitarului
  • duplicitare
  • duplicitarei
plural
  • duplicitari
  • duplicitarilor
  • duplicitare
  • duplicitarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)