dexonline

info

2 intrări

13 definiții

din care

explicative (10)
morfologice (1)
relaționale (2)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

duplicare sf [At: MACEDONSKI, O. IV, 118 / Pl: ~cări / E: duplica] 1 (Înv) Dublare (1). 2 (Rar) Efectuare a unui duplicat¹ Si: (rar) duplicație (2). 3 (Fon) Reduplicare. 4 (Gen) Accident cromozomial care duce la dublarea unui fragment de cromozom. 5 (Gen) Proces de separare a unei molecule ADN în două molecule fiice. 6 (Îs) ~a cubului Problemă celebră, pusă încă din Antichitate, prin care se propune determinarea muchiei unui cub al cărui volum să fie dublul volumului unui alt cub cu muchie dată.

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de LauraGellner
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

DUPLICARE s.f. Acțiunea de a duplica; duplicație. [< duplica].

sursa: DN (1986)
adăugată de LauraGellner
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

DUPLICA, duplic, vb. I. Tranz. (Rar) A face un duplicat. [Prez. ind. și: duplichez] – Din fr. dupliquer.

sursa: DEX '09 (2009)
adăugată de LauraGellner
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

DUPLICA, duplic, vb. I. Tranz. (Rar) A face un duplicat. [Prez. ind. și: duplichez] – Din fr. dupliquer.

sursa: DEX '98 (1998)
adăugată de ana_zecheru
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

duplica [At: SĂULESCU HR. I, XVIII/2 / Pzi: duplic / E: lat duplicare] 1 vt (Înv) A dubla. 2 vt A face al doilea exemplar (al unui act). 3 vr (Reg) A se gândi.

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de LauraGellner
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

DUPLICA, duplic, vb. I. Tranz. (Rar) A dubla.

sursa: DLRLC (1955-1957)
adăugată de LauraGellner
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

DUPLICA vb. I. tr. (Rar) A face un duplicat, a dubla. [P.i. duplic și -chez. / < fr. dupliquer, it., lat. duplicare].

sursa: DN (1986)
adăugată de LauraGellner
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

DUPLICA vb. tr. a face un duplicat, a reproduce un document, a dubla. (< fr. dupliquer, lat. duplicare)

sursa: MDN '00 (2000)
adăugată de raduborza
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

A DUPLICA duplic tranz. rar 1) (acte oficiale) A copia pentru a realiza un duplicat. 2) A mări de două ori; a deveni dublu; a dubla. /<fr. dupliquer, lat. duplicare

sursa: NODEX (2002)
adăugată de siveco
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

duplicà v. a îndoi o cantitate.

sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
adăugată de LauraGellner
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

* dúplic, a -á v. tr. (lat. dúplico, -áre). Îndoiesc, fac duplu.

sursa: Scriban (1939)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

duplica vb. (sil. -pli-), ind. prez.1 sg. duplic, 3 sg. și pl. duplică

sursa: Ortografic (2002)
adăugată de siveco
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DUPLICA vb. v. dubla, îndoi.

sursa: Sinonime (2002)
adăugată de siveco
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

duplica vb. v. DUBLA. ÎNDOI.

sursa: Sinonime82 (1982)
adăugată de LauraGellner
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

Intrare: duplicare

duplicare substantiv feminin

substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	duplicare	duplicarea
nominativ-acuzativ	plural	duplicări	duplicările
genitiv-dativ	singular	duplicări	duplicării
genitiv-dativ	plural	duplicări	duplicărilor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

Intrare: duplica

duplica¹ (1 -c) verb grupa I conjugarea I tranzitiv

verb (VT14) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) duplica	duplicare	duplicat duplicatu‑	duplicând duplicându‑	singular	plural
		(a) duplica	duplicare	duplicat duplicatu‑	duplicând duplicându‑	duplică	duplicați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	duplic	(să) duplic	duplicam	duplicai	duplicasem
	a II-a (tu)	duplici	(să) duplici	duplicai	duplicași	duplicaseși
	a III-a (el, ea)	duplică	(să) duplice	duplica	duplică	duplicase
plural	I (noi)	duplicăm	(să) duplicăm	duplicam	duplicarăm	duplicaserăm duplicasem
	a II-a (voi)	duplicați	(să) duplicați	duplicați	duplicarăți	duplicaserăți duplicaseți
	a III-a (ei, ele)	duplică	(să) duplice	duplicau	duplicară	duplicaseră

duplica² (1 -chez) verb grupa I conjugarea a II-a tranzitiv

verb (VT204)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) duplica	duplicare	duplicat duplicatu‑	duplicând duplicându‑	singular	plural
		(a) duplica	duplicare	duplicat duplicatu‑	duplicând duplicându‑	duplichează	duplicați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	duplichez	(să) duplichez	duplicam	duplicai	duplicasem
	a II-a (tu)	duplichezi	(să) duplichezi	duplicai	duplicași	duplicaseși
	a III-a (el, ea)	duplichează	(să) duplicheze	duplica	duplică	duplicase
plural	I (noi)	duplicăm	(să) duplicăm	duplicam	duplicarăm	duplicaserăm duplicasem
	a II-a (voi)	duplicați	(să) duplicați	duplicați	duplicarăți	duplicaserăți duplicaseți
	a III-a (ei, ele)	duplichează	(să) duplicheze	duplicau	duplicară	duplicaseră

arată variantele

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

info

Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.

arată:

sensuri secundare

expresii

exemple

surse

duplicare, duplicărisubstantiv feminin

1. Acțiunea de a duplica. DN

sinonime: duplicație

etimologie:

duplica DN

duplica, duplicverb

1. rar A face un duplicat. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

sinonime: dubla îndoi

etimologie:

limba franceză dupliquer DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.