2 intrări

19 definiții

dupăít sn [At: BARBU, PRINC. 210 / P: ~pă-it / Pl: ~uri / E: dupăi] (Reg) Tropăială.

DUPĂÍT s. n. (Reg.) Faptul de a dupăi; zgomot produs de cineva care merge cu pași apăsați; tropăit, dupăitură. – V. dupăi.

DUPĂÍT s. n. (Reg.) Faptul de a dupăi; zgomot produs de cineva care merge cu pași apăsați; tropăit, dupăitură. – V. dupăi.

DUPĂÍT s. v. tropăială, tropăit, tropăitură, tropot.

dupăí vi [At: SBIERA, P. 10 / V: ~puí, tu~ / Pzi: ~ésc / E: dup2, cf ceh dupati] (Reg) 1 A umbla cu picioarele goale. 2 A călca apăsat. 3 A izbi cu piciorul în pământ.

dupui1 vt [At: ALR II, 4092/551 / Pzi: 3 dúpuie / E: nct] (Mol) A smulge penele de pe o pasăre Si: a jumuli.

DUPĂÍ, dupăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A călca îndesat, apăsat, cu zgomot; a tropăi. [Prez. ind. și: dúpăi] – Dup + suf. -ăi.

DUPĂÍ, dupăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A călca îndesat, apăsat, cu zgomot; a tropăi. – Dup + suf. -ăi.

DUPĂÍ, dupăiesc, vb. IV. Intranz. (Mold.) A călca apăsat, îndesat; a tropăi. Badea Ghiță a bătut cu bîta în ușă și a dupăit la prag. SADOVEANU, N. P. 87.

dupăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. dupăiéște/dúpăie, imperf. 3 sg. dupăiá; conj. prez. 3 să dupăiáscă/să dúpăie

dupăí vb., ind. prez. 1 sg. dupăiésc/dúpăi, 3 sg. dupăiéște/dúpăie, imperf. 3 sg. dupăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. dupăiáscă/dúpăie

DUPĂÍ vb. v. bufni, izbucni, pufni, tropăi.

dúpăĭ și dúpuĭ, a -í v. intr. (d. dup 3 și rudă și cu sîrb. dúpiti, nsl. dúpati, ceh. dupati, a dupui ș.a. [Bern. 1, 238]. V. dupăcesc, zdup). Fam. Calc greŭ, fac dup-dup cînd fug (cu picĭoarele goale pin casă orĭ cu ghetele pe pămînt). – Și zd-: sărĭ zdupăind (VR. 1924, 2, 188). V. duduĭ.

dúpuĭ v. intr. V. dupăĭ.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

dupăit s. v. TROPĂIALĂ. TROPĂIT. TROPĂITURĂ. TROPOT.

dupăi vb. v. BUFNI. IZBUCNI. PUFNI. TROPĂI.

Intrare: dupăi
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dupăi
  • dupăire
  • dupăit
  • dupăitu‑
  • dupăind
  • dupăindu‑
singular plural
  • dupăiește
  • dupăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dupăiesc
(să)
  • dupăiesc
  • dupăiam
  • dupăii
  • dupăisem
a II-a (tu)
  • dupăiești
(să)
  • dupăiești
  • dupăiai
  • dupăiși
  • dupăiseși
a III-a (el, ea)
  • dupăiește
(să)
  • dupăiască
  • dupăia
  • dupăi
  • dupăise
plural I (noi)
  • dupăim
(să)
  • dupăim
  • dupăiam
  • dupăirăm
  • dupăiserăm
  • dupăisem
a II-a (voi)
  • dupăiți
(să)
  • dupăiți
  • dupăiați
  • dupăirăți
  • dupăiserăți
  • dupăiseți
a III-a (ei, ele)
  • dupăiesc
(să)
  • dupăiască
  • dupăiau
  • dupăi
  • dupăiseră
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dupăi
  • dupăire
  • dupăit
  • dupăind
singular plural
  • dupăie
  • dupăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dupăi
(să)
  • dupăi
  • dupăiam
  • dupăii
  • dupăisem
a II-a (tu)
  • dupăi
(să)
  • dupăi
  • dupăiai
  • dupăiși
  • dupăiseși
a III-a (el, ea)
  • dupăie
(să)
  • dupăie
  • dupăia
  • dupăi
  • dupăise
plural I (noi)
  • dupăim
(să)
  • dupăim
  • dupăiam
  • dupăirăm
  • dupăiserăm
  • dupăisem
a II-a (voi)
  • dupăiți
(să)
  • dupăiți
  • dupăiați
  • dupăirăți
  • dupăiserăți
  • dupăiseți
a III-a (ei, ele)
  • dupăie
(să)
  • dupăie
  • dupăiau
  • dupăi
  • dupăiseră
dupui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: dupăit
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dupăit
  • dupăitul
  • dupăitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • dupăit
  • dupăitului
plural
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)