2 intrări

7 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DUNGÁ, dunghez, vb. I. Tranz. și refl. A face ca un obiect să aibă dungi sau a căpăta dungi. ♦ A însemna cu dungi. – Din dungă.

dungá [At: ALAS, 10 XI, 1935, 7/3 / V: ~ngí / Pzi: ~ghéz[1] / E: dungă] 1 vt A face ca un obiect să aibă dungi. 2 vr A căpăta dungi. 3 vt (Buc; îf dungi) A face cute într-o materie 4 A însemna cu dungi. corectată

  1. În original, incorect tipărit: Pzi: ~esc, acesta din urmă ar fi prez. ind. pentru varianta dungi; o confirmă și definițiile cuv. de față din alte surse — LauraGellner

DUNGÁ, dunghez, vb. I. Tranz. și refl. A face ca un obiect să aibă dungi. ♦ A însemna cu dungi. – Din dungă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dungá vb., ind. prez.1 sg. dunghéz, 3 sg. și pl. dungheáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DUNGÁ vb. a tărca, a vărga, (pop.) a învârsta, (reg.) a vârsta. (A ~ un material textil.)

DUNGA vb. a tărca, a vărga, (pop.) a învîrsta, (reg.) a vîrsta. (A ~ un material textil.)

Intrare: dungire
dungire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dungire
  • dungirea
plural
  • dungiri
  • dungirile
genitiv-dativ singular
  • dungiri
  • dungirii
plural
  • dungiri
  • dungirilor
vocativ singular
plural
Intrare: dunga
verb (VT205)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dunga
  • dungare
  • dungat
  • dungatu‑
  • dungând
  • dungându‑
singular plural
  • dunghea
  • dungați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dunghez
(să)
  • dunghez
  • dungam
  • dungai
  • dungasem
a II-a (tu)
  • dunghezi
(să)
  • dunghezi
  • dungai
  • dungași
  • dungaseși
a III-a (el, ea)
  • dunghea
(să)
  • dungheze
  • dunga
  • dungă
  • dungase
plural I (noi)
  • dungăm
(să)
  • dungăm
  • dungam
  • dungarăm
  • dungaserăm
  • dungasem
a II-a (voi)
  • dungați
(să)
  • dungați
  • dungați
  • dungarăți
  • dungaserăți
  • dungaseți
a III-a (ei, ele)
  • dunghea
(să)
  • dungheze
  • dungau
  • dunga
  • dungaseră
verb (VT407)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dungi
  • dungire
  • dungit
  • dungitu‑
  • dungind
  • dungindu‑
singular plural
  • dungește
  • dungiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dungesc
(să)
  • dungesc
  • dungeam
  • dungii
  • dungisem
a II-a (tu)
  • dungești
(să)
  • dungești
  • dungeai
  • dungiși
  • dungiseși
a III-a (el, ea)
  • dungește
(să)
  • dungească
  • dungea
  • dungi
  • dungise
plural I (noi)
  • dungim
(să)
  • dungim
  • dungeam
  • dungirăm
  • dungiserăm
  • dungisem
a II-a (voi)
  • dungiți
(să)
  • dungiți
  • dungeați
  • dungirăți
  • dungiserăți
  • dungiseți
a III-a (ei, ele)
  • dungesc
(să)
  • dungească
  • dungeau
  • dungi
  • dungiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dunga dungi

etimologie:

  • dungă
    surse: DEX '98 DEX '09