opțiuni

2 definiții pentru dumicătură

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dumicătură sf [At: POLIZU / V: dim~ / Pl: ~ri / E: dumica + -tură] (Înv) 1-2 Dumicare (1-2). 3 (Reg) Îmbucătură. 4-5 Dumicare (4-5). 6 Totalitatea dumicaților (2). 7 Dumicat (2).

dimicătură sf vz dumicătură

Intrare: dumicătură
dumicătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dumicătură
  • dumicătura
plural
  • dumicături
  • dumicăturile
genitiv-dativ singular
  • dumicături
  • dumicăturii
plural
  • dumicături
  • dumicăturilor
vocativ singular —
plural —
dimicătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dimicătură
  • dimicătura
plural
  • dimicături
  • dimicăturile
genitiv-dativ singular
  • dimicături
  • dimicăturii
plural
  • dimicături
  • dimicăturilor
vocativ singular —
plural —