O definiție pentru dumicătură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dumicătúră sf [At: POLIZU / V: dim~ / Pl: ~ri / E: dumica + -tură] (Înv) 1-2 Dumicare (1-2). 3 (Reg) Îmbucătură. 4-5 Dumicare (4-5). 6 Totalitatea dumicaților (2). 7 Dumicat (2).

Intrare: dumicătură
dumicătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dumicătu
  • dumicătura
plural
  • dumicături
  • dumicăturile
genitiv-dativ singular
  • dumicături
  • dumicăturii
plural
  • dumicături
  • dumicăturilor
vocativ singular
plural