2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dumesnicít, ~ă a [At: PLR I (1829), 28 / V: (înv) ~stnicít, dom~ / Pl: ~iți, ~e / E: dumesnici] (Înv) 1 (Reg) Domesticit2. 2 (D. oameni) Civilizat. 3 (D. oameni) Supus. 4 (D. oameni) Îmblânzit2. 5 (D. pământ) Desțelenit2.

DUMESNICÍT, -Ă, dumesniciți, -te, adj. (Învechit, despre animale) Domesticit; (fig. despre oameni) potolit, îmblînzit. (Atestat în forma domesnicit) De nu s-ar teme duduca s-o mănînc. – Nu, moș Arbore, că te cred domesnicit. ALECSANDRI, T. 1379. – Variantă: domesnicít,-ă adj.

DUMESNICÍT, -Ă, dumesniciți, -te adj. (Înv.) Domesticit. [Var.: domesnicit, -ă, adj.] – V. dumesnici.

DUMESNICÍ, dumesnicesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv.) A (se) domestici. – Din dumesnic.

DUMESNICÍ, dumesnicesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv.) A (se) domestici. – Din dumesnic.

dumesnicí [At: (a. 1746) DOC, ap. TDRG / V: ~stn~, ~mis, dom~ / Pzi: ~icésc / E: dumesnic] (Înv) 1-2 vtr A (se) domestici. 3-4 vtr A (se) civiliza. 5 vt A face locuibil un teren. 6 vt A desțeleni teren.

dumestnicít, ~ă a vz dumesnicit

DUMESNICÍ, dumesnicesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A domestici. ◊ Refl. (Atestat în forma domesnici) [Graurii] se domesnicesc bine în colivie. ODOBESCU, S. III 31. Tigrul, sub pinsula lui, se îmblînzește, pantera se înmoaie, leul se domesnicește. id. ib. I 140. – Variantă: domesnicí vb. IV.

DOMESNICÍ vb. IV. v. dumesnici.

dumesnicésc v. tr. (maĭ vechĭ și dumesticesc și dumestnicesc). Vechĭ. Domesticesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dumesnicí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dumesnicésc, imperf. 3 sg. dumesniceá; conj. prez. 3 să dumesniceáscă

dumesnicí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dumesnicésc, imperf. 3 sg. dumesniceá; conj. prez. 3 sg. și pl. dumesniceáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DUMESNICÍT adj. v. domesticit, îmblânzit.

dumesnicit adj. v. DOMESTICIT. ÎMBLÎNZIT.

DUMESNICÍ vb. v. domestici, îmblânzi.

arată toate definițiile

Intrare: dumesnicit
dumesnicit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dumesnicit
  • dumesnicitul
  • dumesnicitu‑
  • dumesnici
  • dumesnicita
plural
  • dumesniciți
  • dumesniciții
  • dumesnicite
  • dumesnicitele
genitiv-dativ singular
  • dumesnicit
  • dumesnicitului
  • dumesnicite
  • dumesnicitei
plural
  • dumesniciți
  • dumesniciților
  • dumesnicite
  • dumesnicitelor
vocativ singular
plural
domesnicit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • domesnicit
  • domesnicitul
  • domesnicitu‑
  • domesnici
  • domesnicita
plural
  • domesniciți
  • domesniciții
  • domesnicite
  • domesnicitele
genitiv-dativ singular
  • domesnicit
  • domesnicitului
  • domesnicite
  • domesnicitei
plural
  • domesniciți
  • domesniciților
  • domesnicite
  • domesnicitelor
vocativ singular
plural
dumestnicit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: dumesnici
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dumesnici
  • dumesnicire
  • dumesnicit
  • dumesnicitu‑
  • dumesnicind
  • dumesnicindu‑
singular plural
  • dumesnicește
  • dumesniciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dumesnicesc
(să)
  • dumesnicesc
  • dumesniceam
  • dumesnicii
  • dumesnicisem
a II-a (tu)
  • dumesnicești
(să)
  • dumesnicești
  • dumesniceai
  • dumesniciși
  • dumesniciseși
a III-a (el, ea)
  • dumesnicește
(să)
  • dumesnicească
  • dumesnicea
  • dumesnici
  • dumesnicise
plural I (noi)
  • dumesnicim
(să)
  • dumesnicim
  • dumesniceam
  • dumesnicirăm
  • dumesniciserăm
  • dumesnicisem
a II-a (voi)
  • dumesniciți
(să)
  • dumesniciți
  • dumesniceați
  • dumesnicirăți
  • dumesniciserăți
  • dumesniciseți
a III-a (ei, ele)
  • dumesnicesc
(să)
  • dumesnicească
  • dumesniceau
  • dumesnici
  • dumesniciseră
verb (VT406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • domesnici
  • domesnicire
  • domesnicit
  • domesnicitu‑
  • domesnicind
  • domesnicindu‑
singular plural
  • domesnicește
  • domesniciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • domesnicesc
(să)
  • domesnicesc
  • domesniceam
  • domesnicii
  • domesnicisem
a II-a (tu)
  • domesnicești
(să)
  • domesnicești
  • domesniceai
  • domesniciși
  • domesniciseși
a III-a (el, ea)
  • domesnicește
(să)
  • domesnicească
  • domesnicea
  • domesnici
  • domesnicise
plural I (noi)
  • domesnicim
(să)
  • domesnicim
  • domesniceam
  • domesnicirăm
  • domesniciserăm
  • domesnicisem
a II-a (voi)
  • domesniciți
(să)
  • domesniciți
  • domesniceați
  • domesnicirăți
  • domesniciserăți
  • domesniciseți
a III-a (ei, ele)
  • domesnicesc
(să)
  • domesnicească
  • domesniceau
  • domesnici
  • domesniciseră
dumestnici
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dumisnici
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dumesnicit domesnicit dumestnicit

etimologie:

  • vezi dumesnici
    surse: DLRM

dumesnici domesnici dumestnici dumisnici

  • 1. învechit A (se) domestici.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: domestici îmblânzi attach_file 2 exemple
    exemple
    • [Graurii] se domesnicesc bine în colivie. ODOBESCU, S. III 31.
      surse: DLRLC
    • Tigrul, sub pinsula lui, se îmblînzește, pantera se înmoaie, leul se domesnicește. ODOBESCU, S. I 140.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • dumesnic
    surse: DEX '98 DEX '09