3 definiții pentru dumbrăviță

dumbrăvíță sf [At: LB / Pl: ~țe / E: dumbravă + -iță] 1-2 (Șhp) Dumbrăvioară (1-2).

DUMBRĂVÍȚĂ, dumbrăvițe, s. f. Dumbrăvioară. Mă dusăi pe dumbrăviță, După un fir de romoniță. ȘEZ. VII 163. Sub cea dumbrăviță, Este o poieniță. GOROVEI, C. 40.

DUMBRĂVÍȚĂ, dumbrăvițe, s. f. Dumbrăvioară. – Din dumbravă + suf. -iță.

Intrare: dumbrăviță
dumbrăviță
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dumbrăviță dumbrăvița
plural dumbrăvițe dumbrăvițele
genitiv-dativ singular dumbrăvițe dumbrăviței
plural dumbrăvițe dumbrăvițelor
vocativ singular
plural