9 definiții pentru dum-dum

dum-dúm sns [At: ȘĂINEANU, D.U. / E: fr dum-dum] (Îs) Glonț sau proiectil ~ Glonț care explodează în momentul atingerii țintei, provocând răni mortale. modificată

În original, cuv. fără acc. - LauraGellner

DUM-DÚM s. n. (În sintagma) Glonț (sau proiectil) dum-dum = proiectil de pușcă astfel fabricat încât să explodeze în momentul atingerii țintei, provocând răni grave. – Din fr. dum-dum.

DUM-DÚM s. n. invar. (În sintagma) Glonț (sau proiectil) dum-dum = proiectil de pușcă astfel fabricat încât să explodeze în momentul atingerii țintei, provocând răni grave. – Din fr. dum-dum.

DUM-DUM s. n. (Numai în expr.) Glonț dum-dum = proiectil construit special pentru a-și desface vîrful ca o floare cînd lovește un corp, producînd rupturi și răni grave.

DUM-DÚM s.n. Proiectil care își desface vârful ca o floare când întâlnește un corp în cale, producând astfel rupturi și răni grave. [< fr. dum-dum, cf. Dum-Dum- cantonament englez în India, unde a fost inventat acest proiectil].

DUM-DÚM s. n. inv. proiectil care își desface vârful ca o floare când întâlnește ținta, producând rupturi și răni grave. (< fr., engl. dum-dum)

DUM-DUM n. invar.: Proiectil (glonț) ~ proiectil care explodează numai în momentul atingerii țintei, provocând distrugeri (răni) grave. /<fr. dum-dum

dum-dum n. glonte cu învelișul modificat așa ca să producă răni periculoase. In răsboiul mondial, Nemții, contrar dreptului ginților, s'au servit de glonțuri dum-dum.

Intrare: dum-dum
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dum-dum
plural
genitiv-dativ singular
plural
vocativ singular
plural

dum-dum

  • 1. (în) sintagmă Glonț (sau proiectil) dum-dum = proiectil de pușcă astfel fabricat încât să explodeze în momentul atingerii țintei, provocând răni grave.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie:

  • limba franceză dum-dum
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • Cf. Dum-Dum – cantonament englez în India, unde a fost inventat acest proiectil.
    surse: DN