* dulcamáră f., pl. e (lat. dulcamarus, -a, -um, dulce și amar). Bot. O plantă solanee agățătoare depurativă, numit pop. loznișir și zîrnă (solánum dulcamára).

Solanum dulcamara L. Specie care înflorește în iun.-noiemb. Flori violete-deschis; în interior, la bază, numeroase pete albe-verzui (5 petale ascuțite, îndepărtate, mai tîrziu curbate în exterior, caliciul cu 5 lacinii, antere aurii, concrescute într-un tub) dispuse în corimbe. Plantă otrăvitoare, perenă, urcătoare, rezistentă în iernile geroase, afară, lujeri stufoși, 2,5 m lungime, gri-glabrii. Frunze ovat-cordiforme sau lunguieț-ovate, cele superioare trilobate sau nedivizate, glabre, rar slab-pubescente, cele bazale simple, nedentate, rar lobate. Fructe ovate, roșii-stacojii la maturitate.