14 definiții pentru duium

duiúm sn [At: URECHE, L. I, 150 / P: du-ium / Pl: ~uri / E: tc doyum] 1 (Înv) Totalitatea bunurilor (materiale) luate prin jaf de la dușman în timp de război Si: captură, pradă. 2 Mulțime de ființe sau de lucruri. 3 (Pop; îlav) Cu (rar, în) ~ În cantitate foarte mare. 4 av În număr mare. 5 (Reg) Zestre. 6 (Reg) Bogăție.

DUIÚM s. n. Mulțime, grămadă, gloată, droaie (de ființe, obiecte, întâmplări etc.). ◊ Loc. adv. Cu duiumul = în mare număr sau cantitate; unul după celălalt. [Pr.: du-ium] – Din tc. doyum.

DUIÚM s. n. Mulțime, grămadă, gloată, droaie (de ființe, obiecte, întâmplări etc.). ◊ Loc. adv. Cu duiumul = în mare număr sau cantitate; unul după celălalt. [Pr.: du-ium] – Din tc. doyum.

DUIÚM s. n. Mulțime, droaie, grămadă, gloată. Trecuseră prin sate, se adunaseră oamenii, se îngroșase duiumul cu care se îndreptau spre oraș. DUMITRIU, B. F. 108. Cu chiu cu vai se supuse, merse pînă la poarta acelor palate, cu lumea duium după ei. POPESCU, B. II 61. În sfîrșit venea duiumul oastei: trăsuri, bagaje, pedestrași. NEGRUZZI, S. I 167. ◊ (Mai ales în loc. adj. și adv.) Cu duiumul = cu grămada, cu nemiluita, în număr mare. Avem și noi... rod și vite cu duiumul. DELAVRANCEA, S. 17. Șireții și înșelătorii... începură să vină la palat cu duiumul. POPESCU, B. II 4.

DUIÚM s. v. captură, pradă.

duiúm (-muri), s. n.1. (Înv.) Pradă, captură. – 2. Grămadă, mulțime, cantitate mare. Tc. doyom (Șeineanu, II, 163; Lokotsch 528).

DUIÚM n. pop. Mulțime mare, compactă de ființe sau lucruri. ◊ Cu ~ul în număr mare; cu grămada. [Sil. du-ium] /<turc. doyum

duium n. mulțime mare (de oameni sau de lucruri): duiumul oastei NEGR.; cu duiumul, cu grămada. [Vechiu-rom. duium, jaf în răsboiu, mulțime de captivi târîți în robie = turc. DUYUM].

duĭúm n., pl. urĭ (turc. doĭum, pradă, belșug, saț). Vechĭ. Mulțime de captivĭ tîrîțĭ în robie (jaf, pradă, plean). Mulțime mare în general: duĭum de soldațĭ, de vite. Duĭumu oștiĭ, grosu armateĭ. Azĭ. Cu duĭumu (saŭ și duĭum, adv.) droaĭe, în număr mare: veneau caliciĭ cu duĭumu.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DUIÚM s. grămadă, mulțime, potop, puhoi, puzderie, sumedenie, (înv. și pop.) máre, poiéde, (înv. și reg.) întunéric, (reg.) posmól, tălábă, (Transilv. și Mold.) sílă, (înv.) mulțít, putére, (fig.) groáză, grozăvénie, grozăvíe, (reg. fig.) pológ. (~ de trupe dușmane.)

Intrare: duium
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular duium duiumul
plural duiumuri duiumurile
genitiv-dativ singular duium duiumului
plural duiumuri duiumurilor
vocativ singular
plural