14 definiții pentru duium


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DUIÚM s. n. Mulțime, grămadă, gloată, droaie (de ființe, obiecte, întâmplări etc.). ◊ Loc. adv. Cu duiumul = în mare număr sau cantitate; unul după celălalt. [Pr.: du-ium] – Din tc. doyum.

DUIÚM s. n. Mulțime, grămadă, gloată, droaie (de ființe, obiecte, întâmplări etc.). ◊ Loc. adv. Cu duiumul = în mare număr sau cantitate; unul după celălalt. [Pr.: du-ium] – Din tc. doyum.

duiúm sn [At: URECHE, L. I, 150 / P: du-ium / Pl: ~uri / E: tc doyum] 1 (Înv) Totalitatea bunurilor (materiale) luate prin jaf de la dușman în timp de război Si: captură, pradă. 2 Mulțime de ființe sau de lucruri. 3 (Pop; îlav) Cu (rar, în) ~ În cantitate foarte mare. 4 av În număr mare. 5 (Reg) Zestre. 6 (Reg) Bogăție.

DUIÚM s. n. Mulțime, droaie, grămadă, gloată. Trecuseră prin sate, se adunaseră oamenii, se îngroșase duiumul cu care se îndreptau spre oraș. DUMITRIU, B. F. 108. Cu chiu cu vai se supuse, merse pînă la poarta acelor palate, cu lumea duium după ei. POPESCU, B. II 61. În sfîrșit venea duiumul oastei: trăsuri, bagaje, pedestrași. NEGRUZZI, S. I 167. ◊ (Mai ales în loc. adj. și adv.) Cu duiumul = cu grămada, cu nemiluita, în număr mare. Avem și noi... rod și vite cu duiumul. DELAVRANCEA, S. 17. Șireții și înșelătorii... începură să vină la palat cu duiumul. POPESCU, B. II 4.

DUIÚM n. pop. Mulțime mare, compactă de ființe sau lucruri. ◊ Cu ~ul în număr mare; cu grămada. [Sil. du-ium] /<turc. doyum

DUIUM s. n. 1. (Mold., ȚR) Pradă. A: Și s-au întors înapoi la țară așa cu mult plen de robi, ci neputînd leșii a duce atîta duium pre cale. M. COSTIN, apud ȘIO. S-au întors ... făcînd multă pradă și stricăciune și încărcați de duiumuri. AXINTE URICARIUL. S-au întors tătării cu duium și cu robi mulți. PSEUDO-MUSTE, apud ȘIO; cf. N. COSTIN; NECULCE. B: Și s-au întors sultanul îndărăt cu duiumuri multe. IST. ȚR. 2. (Mold.) Mulțime (de ostasi). Si da duiumuri multe peste moscali, cît îi nădușe. NECULCE. Etimologie: tc. doyum.

duium n. mulțime mare (de oameni sau de lucruri): duiumul oastei NEGR.; cu duiumul, cu grămada. [Vechiu-rom. duium, jaf în răsboiu, mulțime de captivi târîți în robie = turc. DUYUM].

duĭúm n., pl. urĭ (turc. doĭum, pradă, belșug, saț). Vechĭ. Mulțime de captivĭ tîrîțĭ în robie (jaf, pradă, plean). Mulțime mare în general: duĭum de soldațĭ, de vite. Duĭumu oștiĭ, grosu armateĭ. Azĭ. Cu duĭumu (saŭ și duĭum, adv.) droaĭe, în număr mare: veneau caliciĭ cu duĭumu.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DUIUM s. grămadă, mulțime, potop, puhoi, puzderie, sumedenie, (înv. și pop.) mare, poiede, (înv. și reg.) întuneric, (reg.) posmol, tălabă, (Transilv. și Mold.) silă, (înv.) mulțit, putere, (fig.) groază, grozăvenie, grozăvie, (reg. fig.) polog. (~ de trupe dușmane.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

duiúm (-muri), s. n.1. (Înv.) Pradă, captură. – 2. Grămadă, mulțime, cantitate mare. Tc. doyom (Șeineanu, II, 163; Lokotsch 528).

Intrare: duium
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • duium
  • duiumul
  • duiumu‑
plural
  • duiumuri
  • duiumurile
genitiv-dativ singular
  • duium
  • duiumului
plural
  • duiumuri
  • duiumurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

duium

  • 1. Mulțime, grămadă, gloată, droaie (de ființe, obiecte, întâmplări etc.).
    exemple
    • Trecuseră prin sate, se adunaseră oamenii, se îngroșase duiumul cu care se îndreptau spre oraș. DUMITRIU, B. F. 108.
      surse: DLRLC
    • Cu chiu cu vai se supuse, merse pînă la poarta acelor palate, cu lumea duium după ei. POPESCU, B. II 61.
      surse: DLRLC
    • În sfîrșit venea duiumul oastei: trăsuri, bagaje, pedestrași. NEGRUZZI, S. I 167.
      surse: DLRLC
    • 1.1. locuțiune adverbială Cu duiumul = în mare număr sau cantitate; unul după celălalt.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • Avem și noi... rod și vite cu duiumul. DELAVRANCEA, S. 17.
        surse: DLRLC
      • Șireții și înșelătorii... începură să vină la palat cu duiumul. POPESCU, B. II 4.
        surse: DLRLC

etimologie: