2 intrări

7 definiții

duhovnicí [At: VALIAN, V. / Pzi: ~icésc / E: duhovnic] (Bis) 1 vt (D. duhovnici) A primi spovedania unui credincios. 2 vr A se spovedi.

DUHOVNICÍ, duhovnicesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Rar) A (se) spovedi. – Din duhovnic.

DUHOVNICÍ vb. v. mărturisi, spovedi.

A SE DUHOVNICÍ mă ~ésc intranz. înv. (despre credincioși creștini) A mărturisi unui duhovnic păcatele în vederea iertării lor; a se spovedi. /Din duhovnic

duhovnicì v. a se spovedi: prietena nu se mai duhovnicește la Căldurășani CAR.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

duhovnicí vb. v. MĂRTURISI. SPOVEDI.

În original, cuv. greșit tipărit: dohovnicí. - LauraGellner

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

DUHOVNICÍT adj. v. DUHOVNICI. – [DLRM]

Intrare: duhovnici
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) duhovnici duhovnicire duhovnicit duhovnicind singular plural
duhovnicește duhovniciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) duhovnicesc (să) duhovnicesc duhovniceam duhovnicii duhovnicisem
a II-a (tu) duhovnicești (să) duhovnicești duhovniceai duhovniciși duhovniciseși
a III-a (el, ea) duhovnicește (să) duhovnicească duhovnicea duhovnici duhovnicise
plural I (noi) duhovnicim (să) duhovnicim duhovniceam duhovnicirăm duhovniciserăm, duhovnicisem*
a II-a (voi) duhovniciți (să) duhovniciți duhovniceați duhovnicirăți duhovniciserăți, duhovniciseți*
a III-a (ei, ele) duhovnicesc (să) duhovnicească duhovniceau duhovnici duhovniciseră
Intrare: duhovnicit
duhovnicit
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular duhovnicit duhovnicitul duhovnici duhovnicita
plural duhovniciți duhovniciții duhovnicite duhovnicitele
genitiv-dativ singular duhovnicit duhovnicitului duhovnicite duhovnicitei
plural duhovniciți duhovniciților duhovnicite duhovnicitelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)