opțiuni
  • info

2 intrări

18 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DUHOVNICESC, -EASCĂ, duhovnicești, adj. Al duhovnicului, privitor la duhovnic; p. gener. preoțesc. – Duhovnic + suf. -esc.

DUHOVNICESC, -EASCĂ, duhovnicești, adj. Al duhovnicului, privitor la duhovnic; p. gener. preoțesc. – Duhovnic + suf. -esc.

duhovnicesc, ~ească a [At: CORESI, EV. 420/3 / Pl: ~ești / E: duhovnic + -esc] 1 a Care aparține duhovnicului (1). 2-3 a Privitor la duhovnic (1) și la activitatea lui. 4 a De duhovnic (1). 5 a (Pgn) Preoțesc. 6 a (Înv; îs) Parte ~ească Preoțime. 7 sf (Bis; nob) Învățătură sufletească. 8 a (Înv) Spiritual.

DUHOVNICESC, -EASCĂ, duhovnicești, adj. Privitor la duhovnic, de duhovnic; p. ext. de preoți, preoțesc. Doresc... să intru la teologie, adecă în vreo academie duhovnicească. CONTEMPORANUL, IV 2. ◊ Parte duhovnicească = față bisericească, preot; preoțime. Moș Nichifor... s-ar fi giurat cu giurămînt ca să nu mai aibă a face cu parte duhovnicească, cît a trăi el. CREANGĂ, P. 110.

DUHOVNICESC ~ească (~ești) 1) Care este caracteristic pentru duhovnici; de duhovnic. 2) rar Care se referă la viața internă a omului; sufletesc; spiritual. /duhovnic + suf. ~esc

duhovnicesc a. de duhovnic: sfaturi duhovnicești.

duhovnicésc, -eáscă adj. De duhovnic, spiritual: sfaturĭ duhovniceștĭ.

duhovnici [At: VALIAN, V. / Pzi: ~icesc / E: duhovnic] (Bis) 1 vt (D. duhovnici) A primi spovedania unui credincios. 2 vr A se spovedi.

DUHOVNICI, duhovnicesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Rar) A (se) spovedi. – Din duhovnic.

A SE DUHOVNICI mă ~esc intranz. înv. (despre credincioși creștini) A mărturisi unui duhovnic păcatele în vederea iertării lor; a se spovedi. /Din duhovnic

duhovnicì v. a se spovedi: prietena nu se mai duhovnicește la Căldurășani CAR.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

duhovnicesc adj. m., f. duhovnicească; pl. m. și f. duhovnicești

duhovnicesc adj. m., f. duhovnicească; pl. m. și f. duhovnicești

duhovnicesc adj. m., f. duhovnicească; pl. m. și f. duhovnicești

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DUHOVNICESC adj. (BIS.) 1. bisericesc, religios, spiritual, sufletesc. (Păstor ~.) 2. preoțesc, (pop.) popesc. (Cinul ~.)

DUHOVNICESC adj. (BIS.) 1. bisericesc, religios, spiritual, sufletesc. (Păstor ~.) 2. preoțesc, (pop.) popesc. (Cinul ~.)

DUHOVNICI vb. v. mărturisi, spovedi.

duhovnici vb. v. MĂRTURISI. SPOVEDI. erată

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

„Livada duhovnicească” v. „Limonariu”.

Intrare: duhovnicesc
duhovnicesc adjectiv
adjectiv (A83)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • duhovnicesc
  • duhovnicescul
  • duhovnicescu‑
  • duhovnicească
  • duhovniceasca
plural
  • duhovnicești
  • duhovniceștii
  • duhovnicești
  • duhovniceștile
genitiv-dativ singular
  • duhovnicesc
  • duhovnicescului
  • duhovnicești
  • duhovniceștii
plural
  • duhovnicești
  • duhovniceștilor
  • duhovnicești
  • duhovniceștilor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: duhovnici
verb (VT406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • duhovnici
  • duhovnicire
  • duhovnicit
  • duhovnicitu‑
  • duhovnicind
  • duhovnicindu‑
 singular plural
  • duhovnicește
  • duhovniciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • duhovnicesc
 (să)
  • duhovnicesc
  • duhovniceam
  • duhovnicii
  • duhovnicisem
a II-a (tu)
  • duhovnicești
 (să)
  • duhovnicești
  • duhovniceai
  • duhovniciși
  • duhovniciseși
a III-a (el, ea)
  • duhovnicește
 (să)
  • duhovnicească
  • duhovnicea
  • duhovnici
  • duhovnicise
plural I (noi)
  • duhovnicim
 (să)
  • duhovnicim
  • duhovniceam
  • duhovnicirăm
  • duhovniciserăm
  • duhovnicisem
a II-a (voi)
  • duhovniciți
 (să)
  • duhovniciți
  • duhovniceați
  • duhovnicirăți
  • duhovniciserăți
  • duhovniciseți
a III-a (ei, ele)
  • duhovnicesc
 (să)
  • duhovnicească
  • duhovniceau
  • duhovniciră
  • duhovniciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

duhovnicesc, duhovniceascăadjectiv

  • 1. Al duhovnicului, privitor la duhovnic. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. prin generalizare Popesc, preoțesc. DEX '09 DLRLC
      sinonime: popesc preoțesc
      • format_quote Doresc... să intru la teologie, adecă în vreo academie duhovnicească. CONTEMPORANUL, IV 2. DLRLC
    • 1.2. Parte duhovnicească = față bisericească. DLRLC
      sinonime: preot preoțime
      • format_quote Moș Nichifor... s-ar fi giurat cu giurămînt ca să nu mai aibă a face cu parte duhovnicească, cît a trăi el. CREANGĂ, P. 110. DLRLC
    • 1.3. rar Care se referă la viața internă a omului. NODEX
      sinonime: spiritual sufletesc
etimologie:
  • Duhovnic + sufix -esc. DEX '98 DEX '09

duhovnici, duhovnicescverb

etimologie:
  • duhovnic DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.