2 intrări

8 definiții

duhovnicéște av [At: MINEIUL (1776), 121r2//15 / E: duhovnic + -ește] 1 În felul duhovnicilor (1). 2 Ca duhovnicii (1).

duhovnicéște adv. Ca duhovnicu.

duhovnicí [At: VALIAN, V. / Pzi: ~icésc / E: duhovnic] (Bis) 1 vt (D. duhovnici) A primi spovedania unui credincios. 2 vr A se spovedi.

DUHOVNICÍ, duhovnicesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Rar) A (se) spovedi. – Din duhovnic.

DUHOVNICÍ vb. v. mărturisi, spovedi.

A SE DUHOVNICÍ mă ~ésc intranz. înv. (despre credincioși creștini) A mărturisi unui duhovnic păcatele în vederea iertării lor; a se spovedi. /Din duhovnic

duhovnicì v. a se spovedi: prietena nu se mai duhovnicește la Căldurășani CAR.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

duhovnicí vb. v. MĂRTURISI. SPOVEDI.

În original, cuv. greșit tipărit: dohovnicí. - LauraGellner
Intrare: duhovnici
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) duhovnici duhovnicire duhovnicit duhovnicind singular plural
duhovnicește duhovniciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) duhovnicesc (să) duhovnicesc duhovniceam duhovnicii duhovnicisem
a II-a (tu) duhovnicești (să) duhovnicești duhovniceai duhovniciși duhovniciseși
a III-a (el, ea) duhovnicește (să) duhovnicească duhovnicea duhovnici duhovnicise
plural I (noi) duhovnicim (să) duhovnicim duhovniceam duhovnicirăm duhovniciserăm, duhovnicisem*
a II-a (voi) duhovniciți (să) duhovniciți duhovniceați duhovnicirăți duhovniciserăți, duhovniciseți*
a III-a (ei, ele) duhovnicesc (să) duhovnicească duhovniceau duhovnici duhovniciseră
Intrare: duhovnicește
duhovnicește
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)