2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

duhovnicéște av [At: MINEIUL (1776), 121r2/15 / E: duhovnic + -ește] 1 În felul duhovnicilor (1). 2 Ca duhovnicii (1). corectată

duhovnicéște adv. Ca duhovnicu.

duhovnicí [At: VALIAN, V. / Pzi: ~icésc / E: duhovnic] (Bis) 1 vt (D. duhovnici) A primi spovedania unui credincios. 2 vr A se spovedi.

DUHOVNICÍ, duhovnicesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Rar) A (se) spovedi. – Din duhovnic.

A SE DUHOVNICÍ mă ~ésc intranz. înv. (despre credincioși creștini) A mărturisi unui duhovnic păcatele în vederea iertării lor; a se spovedi. /Din duhovnic

duhovnicì v. a se spovedi: prietena nu se mai duhovnicește la Căldurășani CAR.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DUHOVNICÍ vb. v. mărturisi, spovedi.

Intrare: duhovnicește
duhovnicește
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: duhovnici
verb (VT406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • duhovnici
  • duhovnicire
  • duhovnicit
  • duhovnicitu‑
  • duhovnicind
  • duhovnicindu‑
singular plural
  • duhovnicește
  • duhovniciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • duhovnicesc
(să)
  • duhovnicesc
  • duhovniceam
  • duhovnicii
  • duhovnicisem
a II-a (tu)
  • duhovnicești
(să)
  • duhovnicești
  • duhovniceai
  • duhovniciși
  • duhovniciseși
a III-a (el, ea)
  • duhovnicește
(să)
  • duhovnicească
  • duhovnicea
  • duhovnici
  • duhovnicise
plural I (noi)
  • duhovnicim
(să)
  • duhovnicim
  • duhovniceam
  • duhovnicirăm
  • duhovniciserăm
  • duhovnicisem
a II-a (voi)
  • duhovniciți
(să)
  • duhovniciți
  • duhovniceați
  • duhovnicirăți
  • duhovniciserăți
  • duhovniciseți
a III-a (ei, ele)
  • duhovnicesc
(să)
  • duhovnicească
  • duhovniceau
  • duhovnici
  • duhovniciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)