9 definiții pentru duelist


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

duelist, ~ă smf[1] [At: CR (1829), 741/6 / P:[2] du-e~ / Pl: ~iști, ~e / E: fr duelliste] 1 Persoană care se bate în duel. 2 (Prc) Profesor de scrimă. modificată

  1. smsmf Ladislau Strifler
  2. Pl:P: Ladislau Strifler

DUELÍST, dueliști, s. m. (Rar) Persoană care se bate în duel. [Pr.: du-e-] – Din fr. duelliste.

DUELÍST, dueliști, s. m. (Rar) Persoană care se bate în duel. [Pr.: du-e-] – Din fr. duelliste.

DUELÍST, dueliști, s. m. Persoană care se bate în duel; duelgiu.

DUELÍST s.m. Luptător într-un duel; persoană căreia îi place să dueleze. [Cf. fr. duelliste, it. duellista].

DUELÍST s. m. luptător într-un duel. (< fr. duelliste)

DUELÍST ~ști m. rar Fiecare dintre persoanele care participă la un duel. [Sil. du-e-] /<fr. duelliste

duelist m. cel ce se bate sau caută să se bată în duel.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

duelíst (rar) (du-e-) s. m., pl. duelíști

duelíst s. m. (sil. du-e-), pl. duelíști

Intrare: duelist
  • silabație: du-e-list
substantiv masculin (M9)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • duelist
  • duelistul
  • duelistu‑
plural
  • dueliști
  • dueliștii
genitiv-dativ singular
  • duelist
  • duelistului
plural
  • dueliști
  • dueliștilor
vocativ singular
  • duelistule
  • dueliste
plural
  • dueliștilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

duelist

  • 1. rar Persoană care se bate în duel.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: duelgiu

etimologie: