8 definiții pentru duelgiu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DUELGÍU, duelgii, s. m. (Înv.) Persoană care are mania de a se duela, care se duelează cu orice prilej. [Pr.: du-el-] – Duel + suf. -giu.

DUELGÍU, duelgii, s. m. (Înv.) Persoană care are mania de a se duela, care se duelează cu orice prilej. [Pr.: du-el-] – Duel + suf. -giu.

duelgiu sm [At: ALECSANDRI, T. 520 / P: du-el~ / Pl: ~ii / E: duel + -giu] (Înv) 1 Persoană care se duelează cu orice prilej. 2 (Dep) Tânăr român progresist care a studiat (în special) în Franța Vz bonjurist.

DUELGÍU, duelgii, s. m. (Învechit) 1. Duelist. D-lui boieriul e și duelgiu! ALECSANDRI, T. 1287. 2. Termen disprețuitor cu care, în jurul anului 1848, bătrînii reacționari denumeau pe tinerii progresiști. V. bonjurist. Cînd se mîniau [bătrînii] dădeau și ei tinerilor cîte-un ibrișin pe la nas, numindu-i: bonjuriști, duelgii, pantalonari. CREANGĂ, A. 153.

DUELGÍU ~i m. înv. Persoană care are mania de a se duela; om pus pe dueluri. [Sil. du-el-] /duel + suf. ~giu

duelgiu m. alt nume dat bonjuriștilor (după obiceiul lor de a se bate în duel): duelgii... te amenință cu pistolul AL.

* duelgíŭ m. (d. duel și suf. turc. -giŭ), Fam. Duelist, spadasin. Bonjurist, revuluționar. – V. pantalonar.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

duelgíu (înv.) (du-el-) s. m., art. duelgíul; pl. duelgíi, art. duelgíii (-gi-ii)

duelgíu s. m. (sil. du-el-), art. duelgíul; pl. duelgíi, art. duelgíii (sil. -gi-ii)

Intrare: duelgiu
  • silabație: du-el-giu info
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • duelgiu
  • duelgiul
  • duelgiu‑
plural
  • duelgii
  • duelgiii
genitiv-dativ singular
  • duelgiu
  • duelgiului
plural
  • duelgii
  • duelgiilor
vocativ singular
  • duelgiule
plural
  • duelgiilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

duelgiu învechit

  • 1. Persoană care are mania de a se duela, care se duelează cu orice prilej.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: duelist attach_file un exemplu
    exemple
    • D-lui boieriul e și duelgiu! ALECSANDRI, T. 1287.
      surse: DLRLC
  • 2. Termen disprețuitor cu care, în jurul anului 1848, bătrânii reacționari denumeau pe tinerii progresiști.
    exemple
    • Cînd se mîniau [bătrânii] dădeau și ei tinerilor cîte-un ibrișin pe la nas, numindu-i: bonjuriști, duelgii, pantalonari. CREANGĂ, A. 153.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Duel + sufix -giu.
    surse: DEX '98 DEX '09