opțiuni
  • info

12 definiții pentru ducipal

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DUCIPAL, ducipali, s. m. Cal sprinten, voinic, frumos. – Din sl. dučipalŭ.

DUCIPAL, ducipali, s. m. Cal sprinten, voinic, frumos. – Din sl. dučipalŭ.

ducipal sm [At: LB / V: (îrg) ducep~, (reg) duciup~ (A: nct) / Pl: ~i / E: Ducipal] Cal sprinten, voinic, frumos.[1] modificată

  1. În original, cele 2 var. fără acc. — LauraGellner

DUCIPAL, ducipali, s. m. Cal bun, voinic, frumos. Vedea aidoma printre constelații... generali strunindu-și ducipalii și sunînd din goarne aurite. GALAN, Z. R. 378. ◊ Fig. În aceeași vreme însă încălecă pe un nou ducipal: Se apucă să crească gîndaci de mătase. MACEDONSKI, O. III 57.

Ducipal m. formă populară din Bucefal: crezând că se găsește pe Ducipal călare AL.

ducipál m., pl. lĭ (v sl. dučipalŭ, d. vgr. buképhalos, ngr. vukéfalos, cu cap de boŭ, adică „cu coarne”). Calu luĭ Alexandru cel Mare. Fig. Iron. Cal bun: ĭa ține-țĭ ducipalu, măĭ! V. bidiviŭ.

ducepal sm vz ducipal[1] modificată

  1. În original, cuv. fără acc. L-am adăugat potrivit cu acc. din def. formei principale — LauraGellner

duciupal sm vz ducipal[1] modificată

  1. În original, cuv. fără acc. L-am adăugat potrivit cu acc. din def. formei principale — LauraGellner

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Ducipal (calul lui Alexandru cel Mare) s. propriu m.

ducipal (cal sprinten) s. m., pl. ducipali

ducipal s. m., pl. ducipali

*Ducipal s. propriu m.

ducipal s. m., pl. ducipali

Intrare: ducipal
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ducipal
  • ducipalul
  • ducipalu‑
plural
  • ducipali
  • ducipalii
genitiv-dativ singular
  • ducipal
  • ducipalului
plural
  • ducipali
  • ducipalilor
vocativ singular —
plural —
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ducepal
  • ducepalul
plural
  • ducepali
  • ducepalii
genitiv-dativ singular
  • ducepal
  • ducepalului
plural
  • ducepali
  • ducepalilor
vocativ singular —
plural —
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • duciupal
  • duciupalul
plural
  • duciupali
  • duciupalii
genitiv-dativ singular
  • duciupal
  • duciupalului
plural
  • duciupali
  • duciupalilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ducipal, ducipalisubstantiv masculin

  • 1. Cal sprinten, voinic, frumos. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Vedea aidoma printre constelații... generali strunindu-și ducipalii și sunînd din goarne aurite. GALAN, Z. R. 378. DLRLC
    • format_quote figurat În aceeași vreme însă încălecă pe un nou ducipal: Se apucă să crească gîndaci de mătase. MACEDONSKI, O. III 57. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.