2 definiții pentru ducător

ducătór, ~oáre [At: PO 223/13 / Pl: ~i, ~oáre / E: duce3 + -ător] 1 sm (Înv) Conducător (1). 2 a (Înv) Purtător. 3 a (Înv; d. oameni) Care este pe punctul de a pleca. 4 a (Pop; d. oameni) Care urmează să se căsătorească. 5 a (Îrg; d. drum) Care duce undeva.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ducătór, -oáre, ducători, -oare, adj. – Care se duce, care pleacă: „fată ducătoare” (Bârlea, 1924). – Din duce „a merge” (< lat. ducere) + suf. -ător (MDA).

Intrare: ducător
ducător adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ducător ducătorul ducătoare ducătoarea
plural ducători ducătorii ducătoare ducătoarele
genitiv-dativ singular ducător ducătorului ducătoare ducătoarei
plural ducători ducătorilor ducătoare ducătoarelor
vocativ singular
plural