opțiuni
  • info

2 intrări

16 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DUBLON2 s. n. (Tipogr.) Repetare din greșeală a unei litere, a unui cuvânt, a unei linii etc. – Din fr. doublon.

DUBLON1, dubloni, s. m. Veche monedă spaniolă de aur. – Din fr. doublon.

dublon2 sn [At: DN3 / Pl: ~uri / E: fr doublon] (Pgr) Repetare, din greșeală, a unei litere, a unui cuvânt, a unei linii.

dublon1 sm [At: DEX / Pl: ~i / E: fr doublon] Veche monedă spaniolă de aur.

DUBLON, dubloni, s. m. Veche monedă spaniolă de aur. – Din fr. doublon.

DUBLON s.m. Veche monedă spaniolă de aur. [< fr. doublon, cf. sp. doblon].

DUBLON s.n. (Poligr.) Repetare din greșeală a unei litere, a unui cuvînt, a unei linii. [< fr. doublon].

DUBLON1 s. m. veche monedă spaniolă de aur. (< fr. doublon)

DUBLON2 s. n. (poligr.) repetare din greșeală a unei litere, a unui cuvânt, a unei linii. (< fr. doublon)

* dublón m. (fr. dloublon, it. doblone, sp. doblon). O monetă de aur spaniolă care valora 25 de francĭ. – Pop. Mold. sud duplún, pĭesă de 5 francĭ. – V. patacă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dublon1 (monedă veche) (desp. du-blon) s. m., pl. dubloni

dublon2 (repetare greșită a unei litere) (desp. du-blon) s. n.

dublon2 (repetare a unei litere) (du-blon) s. n.

dublon1 (monedă) (du-blon) s. m., pl. dubloni

dublon (tipogr.) s. n. (sil. -blon)

dublon (monedă) s. m. (sil. -blon), pl. dubloni

Intrare: dublon (monedă)
dublon1 (s.m.) substantiv masculin
  • silabație: du-blon info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dublon
  • dublonul
  • dublonu‑
plural
  • dubloni
  • dublonii
genitiv-dativ singular
  • dublon
  • dublonului
plural
  • dubloni
  • dublonilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: dublon (tipogr.)
  • silabație: du-blon info
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dublon
  • dublonul
  • dublonu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • dublon
  • dublonului
plural — —
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dublon, dublonisubstantiv masculin

  • 1. Veche monedă spaniolă de aur. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

dublonsubstantiv neutru

  • 1. Repetare din greșeală a unei litere, a unui cuvânt, a unei linii etc. DEX '09 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.