9 definiții pentru dubitație

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dubitație sf [At: I. GOLESCU, C., ap. DLR ms / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr dubitation, lat dubitatio] Figură retorică prin care oratorul arată că se îndoiește de adevărul celor spuse de el pentru a preveni obiecțiile.

DUBITAȚIE s.f. Figură retorică prin care oratorul arată că se îndoiește de adevărul celor spuse de el pentru a preveni obiecțiile; addubitație. [Gen. -iei, var. dubitațiune s.f. / cf. fr. dubitation, lat. dubitatio].

DUBITAȚIE s. f. 1. exprimare a unei îndoieli, incertitudini, nesiguranțe în gândire. 2. figură retorică prin care oratorul arată că se îndoiește de adevărul celor spuse de el, pentru a preveni obiecțiile; addubitație. (< fr. dubitation, lat. dubitatio)

DUBITAȚIUNE s.f. v. dubitație.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!dubitație (livr.) (desp. -ți-e) s. f., art. dubitația (desp. -ți-a), g.-d. art. dubitației; pl. dubitații, art. dubitațiile (desp. -ți-i-)

dubitație (-ți-e) s. f., art. dubitația (-ți-a), g.-d. dubitații, art. dubitației

dubitație s. f. (sil. -ți-e), art. dubitația (sil. -ți-a), g.-d. dubitații, art. dubitației

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

dubitație (lat. dubitatio „îndoială”), sin. aporia „dificultate” sau diaporesis „îndoială”, figură retorică prin care vorbitorul pare a ezita în alegerea cuvintelor sau în exprimarea cea mai potrivită a adevărului, pentru a preveni vreo obiecție, dar mai ales pentru a întări astfel adevărul celor spuse. Este o figură care dă vorbirii aparența veracității și solicită încrederea auditorului (A): „Voi, senatorilor (e greu de spus, dar trebuie s-o spun), voi, zic, ați lipsit de viață pe Sulpicius.” (Cicero)

Intrare: dubitație
dubitație substantiv feminin
  • silabație: -ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dubitație
  • dubitația
plural
  • dubitații
  • dubitațiile
genitiv-dativ singular
  • dubitații
  • dubitației
plural
  • dubitații
  • dubitațiilor
vocativ singular
plural
dubitațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dubitațiune
  • dubitațiunea
plural
  • dubitațiuni
  • dubitațiunile
genitiv-dativ singular
  • dubitațiuni
  • dubitațiunii
plural
  • dubitațiuni
  • dubitațiunilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dubitație, dubitațiisubstantiv feminin

  • 1. Figură retorică prin care oratorul arată că se îndoiește de adevărul celor spuse de el pentru a preveni obiecțiile. DN
    sinonime: addubitație
  • 2. Exprimare a unei îndoieli, incertitudini, nesiguranțe în gândire. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.