12 definiții pentru dualitate
din care- explicative (7)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DUALITATE, dualități, s. f. Calitatea, caracterul a ceea ce este dublu sau prezintă o natură dublă; coexistență a două principii sau a două elemente diferite, opuse. ♦ Ansamblu format din două elemente diferite, opuse. [Pr.: du-a-] – Din fr. dualité, lat. dualitas.
DUALITATE, dualități, s. f. Calitatea, caracterul a ceea ce este dublu sau prezintă o natură dublă; coexistență a două principii sau a două elemente diferite, opuse. ♦ Ansamblu format din două elemente diferite, opuse. [Pr.: du-a-] – Din fr. dualité, lat. dualitas.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
dualitate sf [At: DEX / P: du-a~ / Pl: ~tăți / E: fr dualité, lat dualitas] 1 Caracterul a ceea ce este dublu sau prezintă natură dublă Si: (înv) duplicitate (1). 2 Coexistența a două principii sau a două elemente diferite, opuse. 3 Ansamblu format din două elemente diferite, opuse. corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DUALITATE, dualități, s. f. Calitatea a ceea ce este dublu sau prezintă o natură dublă, prin coexistența a două principii sau a două elemente diferite, opuse.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DUALITATE s.f. 1. Calitatea a ceea ce este dublu, care prezintă o natură dublă. 2. (Log.) Raport de opoziție între două funcții logice, astfel încît a doua poate fi obținută prin negarea simultană a valorii celei dintîi și a argumentelor ei. 3. Dualitatea puterii = situație politică instabilă și temporară, care se manifestă prin existența concomitentă a două puteri politice în stat, exprimînd interese de clasă opuse sau interesele a două grupuri politice rivale din cadrul aceleiași clase. 4. (Mat.) Transformare prin care, într-un plan, unui punct îi corespunde o dreaptă și invers. [Cf. fr. dualité, lat. dualitas].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DUALITATE s. f. 1. coexistența a două principii diferite; ansamblu format din două elemente diferite; dualism (2). 2. (log.) raport de opoziție între două funcții logice, cea de-a doua prin negarea simultană a valorii celei dintâi și a argumentelor ei. 3. ă puterii = regim politic caracterizat prin existența concomitentă a două puteri politice în stat, fiecare exprimând interese de clasă opuse. (< fr. dualité, lat. dualitas)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
DUALITATE f. Caracter dublu. [Art. dualitatea; G.-D. dualității; Sil. du-a-] /<fr. dualite, lat. dualitas
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
* dualitáte f. Dualizm. Caracteru lucruluĭ duplu: dualitatea omuluĭ (sufletu și corpu).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
dualitate (desp. du-a-) s. f., g.-d. art. dualității; pl. dualități
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
dualitate (du-a-) s. f., g.-d. art. dualității; pl. dualități
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
dualitate s. f. (sil. du-a-), g.-d. art. dualității; pl. dualități
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DUALITATE s. dualism. (~ unui principiu.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DUALITATE s. dualism. (~ unui principiu.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: du-a-
substantiv feminin (F117) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
dualitate, dualitățisubstantiv feminin
- 1. Calitatea, caracterul a ceea ce este dublu sau prezintă o natură dublă; coexistență a două principii sau a două elemente diferite, opuse. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: dualism
- 1.1. Ansamblu format din două elemente diferite, opuse. DEX '09 DEX '98
-
- 2. Raport de opoziție între două funcții logice, astfel încât a doua poate fi obținută prin negarea simultană a valorii celei dintâi și a argumentelor ei. DN
- 3. Dualitatea puterii = situație politică instabilă și temporară, care se manifestă prin existența concomitentă a două puteri politice în stat, exprimând interese de clasă opuse sau interesele a două grupuri politice rivale din cadrul aceleiași clase. DN
- 4. Transformare prin care, într-un plan, unui punct îi corespunde o dreaptă și invers. DN
etimologie:
- dualité DEX '09 DEX '98 DN
- dualitas DEX '09 DEX '98 DN