opțiuni
  • info

2 intrări

25 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DUȘMĂNESC, -EASCĂ, dușmănești, adj. (Înv.) Al dușmanilor, privitor la dușmani. ♦ Dușmănos. – Dușman + suf. -esc.

DUȘMĂNESC, -EASCĂ, dușmănești, adj. (Înv.) Al dușmanilor, privitor la dușmani. ♦ Dușmănos. – Dușman + suf. -esc.

dușmănesc, ~ească a [At: LB / Pl: ~ești / E: dușman + -esc] 1 Care are o atitudine dușmănoasă. 2 Specific dușmanului (1). 3 Referitor la dușman (1). 4 Care aparține dușmanului (1).

DUȘMĂNESC, -EASCĂ, dușmănești, adj. (Învechit) Rău-voitor, ostil, vrăjmaș; al dușmanilor. Cetatea... purtînd pe zidurile sale urmele boambelor dușmănești, rămase singură. NEGRUZZI, S. I 175. Nu-i pasă Nici de cursă dușmănească, Nici de oaste-mpărătească. ALECSANDRI, P. P. 124.

DUȘMĂNESC ~ească (~ești) Care este caracteristic pentru dușmani; de dușman; vrăjmășesc; inamic. /dușman + suf. ~esc

dușmănesc a. ce vine dela un dușman, ostil: gând dușmănesc.

1) dușmănésc, -eáscă adj. Ostil, inamic, de dușman: trupe dușmăneștĭ.

2) dușmănésc v. tr. (d. dușman). Urăsc. V. refl. Mă urăsc reciproc: aceștĭ oamenĭ se dușmănesc.

DUȘMĂNI, dușmănesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. A avea sentimente de ură față de cineva (sau de ceva); a (se) urî. – Din dușman.

DUȘMĂNI, dușmănesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. A avea sentimente de ură față de cineva (sau de ceva); a (se) urî. – Din dușman.

dușmăni vtr [At: EMINESCU, N. 5 / Pzi: ~nesc / E: dușman] 1-2 A avea sentimente de ură (față de cineva sau ceva) Si: a (se) urî.

DUȘMĂNI, dușmănesc, vb. IV. Tranz. A avea sentimente ostile față de cineva; a urî. A învățat-o și pe fată să ne dușmănească. STANCU, D. 31. Sînt dușmănit și prigonit de măria-sa. SADOVEANU, Z. C. 152. [Se duse] să se bată el singur cu oștile împăratului, ce-l dușmănea pe tată-său. EMINESCU, N. 5. ◊ Refl. reciproc. Am fost vecine... și ne-am dușmănit. CAMILAR, N. I 87. Ne-am dușmănit fără nici o pricină cu vecinii noștri. ALECSANDRI, T. II 16.

A SE DUȘMĂNI mă ~esc intranz. A se afla în relații de dușmănie (unul cu altul); a trăi în vrajbă; a se vrăjmăși; a se uri; a se învrăjbi; a se dezbina. /Din dușman

A DUȘMĂNI dușmănesc tranz. A trata ca pe un dușman; a vrăjmăși. /Din dușman

dușmănì v. a fi dușman cuiva: îl dușmănește rău.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dușmănesc (înv.) adj. m., f. dușmănească; pl. m. și f. dușmănești

dușmănesc (înv.) adj. m., f. dușmănească; pl. m. și f. dușmănești

dușmănesc adj. m., f. dușmănească; pl. m. și f. dușmănești

dușmăni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dușmănesc, 3 sg. dușmănește, imperf. 1 dușmăneam; conj. prez. 1 sg. să dușmănesc, 3 să dușmănească

dușmăni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dușmănesc, imperf. 3 sg. dușmănea; conj. prez. 3 să dușmănească

dușmăni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dușmănesc, imperf. 3 sg. dușmănea; conj. prez. 3 sg. și pl. dușmănească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DUȘMĂNESC adj. v. dușmănos, inamic, neprietenesc, neprietenos, ostil, potrivnic, vrăjmaș.

dușmănesc adj. v. DUȘMĂNOS. INAMIC. NEPRIETENESC. NEPRIETENOS. OSTIL. POTRIVNIC. VRĂJMAȘ.

Dușmănesc ≠ prietenesc

DUȘMĂNI vb. a se învrăjbi, a (se) urî, a (se) vrăjmăși, (pop.) a (se) îndușmăni, (înv. și reg.) a (se) pizmui, (înv.) a (se) gilălui, a (se) împerechea, a (se) nenăvidi, a (se) pizmi, a (se) urgisi. (Se ~ de moarte.)

DUȘMĂNI vb. a (se) urî, a (se) vrăjmăși, (pop.) a (se) îndușmăni, (înv. și reg.) a (se) pizmui, (înv.) a (se) gilălui, a (se) împerechea, a (se) nenăvidi, a (se) pizmi, a (se) urgisi. (Se ~ de moarte.)

A se dușmăni ≠ a prieteni

Intrare: dușmănesc
dușmănesc adjectiv
adjectiv (A81)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dușmănesc
  • dușmănescul
  • dușmănescu‑
  • dușmănească
  • dușmăneasca
plural
  • dușmănești
  • dușmăneștii
  • dușmănești
  • dușmăneștile
genitiv-dativ singular
  • dușmănesc
  • dușmănescului
  • dușmănești
  • dușmăneștii
plural
  • dușmănești
  • dușmăneștilor
  • dușmănești
  • dușmăneștilor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: dușmăni
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dușmăni
  • dușmănire
  • dușmănit
  • dușmănitu‑
  • dușmănind
  • dușmănindu‑
 singular plural
  • dușmănește
  • dușmăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dușmănesc
 (să)
  • dușmănesc
  • dușmăneam
  • dușmănii
  • dușmănisem
a II-a (tu)
  • dușmănești
 (să)
  • dușmănești
  • dușmăneai
  • dușmăniși
  • dușmăniseși
a III-a (el, ea)
  • dușmănește
 (să)
  • dușmănească
  • dușmănea
  • dușmăni
  • dușmănise
plural I (noi)
  • dușmănim
 (să)
  • dușmănim
  • dușmăneam
  • dușmănirăm
  • dușmăniserăm
  • dușmănisem
a II-a (voi)
  • dușmăniți
 (să)
  • dușmăniți
  • dușmăneați
  • dușmănirăți
  • dușmăniserăți
  • dușmăniseți
a III-a (ei, ele)
  • dușmănesc
 (să)
  • dușmănească
  • dușmăneau
  • dușmăniră
  • dușmăniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dușmănesc, dușmăneascăadjectiv

  • 1. învechit Al dușmanilor, privitor la dușmani. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: inamic vrăjmășesc antonime: prietenesc
    • format_quote Cetatea... purtînd pe zidurile sale urmele boambelor dușmănești, rămase singură. NEGRUZZI, S. I 175. DLRLC
    • 1.1. Dușmănos, ostil, răuvoitor, vrăjmaș. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: dușmănos ostil răuvoitor vrăjmaș
      • format_quote Nu-i pasă Nici de cursă dușmănească, Nici de oaste-mpărătească. ALECSANDRI, P. P. 124. DLRLC
etimologie:
  • Dușman + sufix -esc. DEX '98 DEX '09

dușmăni, dușmănescverb

  • 1. A avea sentimente de ură față de cineva (sau de ceva); a (se) urî. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: urî vrăjmăși antonime: prieteni
    • format_quote A învățat-o și pe fată să ne dușmănească. STANCU, D. 31. DLRLC
    • format_quote Sînt dușmănit și prigonit de măria-sa. SADOVEANU, Z. C. 152. DLRLC
    • format_quote [Se duse] să se bată el singur cu oștile împăratului, ce-l dușmănea pe tată-său. EMINESCU, N. 5. DLRLC
    • format_quote Am fost vecine... și ne-am dușmănit. CAMILAR, N. I 87. DLRLC
    • format_quote Ne-am dușmănit fără nici o pricină cu vecinii noștri. ALECSANDRI, T. II 16. DLRLC
etimologie:
  • dușman DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.