O definiție pentru dușiș

dușíș (-șuri), s. n. – Noroc, hazard. Tc. düșüș, dișiș (Șeineanu, III, 49). Sec. XVII, înv.

Intrare: dușiș
dușiș
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dușiș dușișul
plural dușișuri dușișurile
genitiv-dativ singular dușiș dușișului
plural dușișuri dușișurilor
vocativ singular
plural