duș² sn [At: DESCR. AȘEZ. 61/5 / V: (înv) dușa, dușă sf / Pl: ~uri / E: fr douche] 1 Instalație sanitară sau tehnică prin care se asigură țâșnirea reglabilă și concomitentă a mai multor jeturi mici (de apă). 2 Ansamblu de jeturi de apă realizate cu ajutorul dușului (1). 3 Spălare făcută cu dușul² (2). 4 Întâmplare, veste neașteptată și neplăcută. 5 (Fig; îs) ~ rece Critică severă. 6 (Îas) Decepție puternică.

duș¹ sm [At: (a. 1750) IORGA, S. D. XXI, 243 / Pl: ~i / E: vsl душа] (Îvp) 1 (Mpl) Stare sufletească Si: dispoziție 2 (Mpl) Bună dispoziție: Si: chef (1), voie. 3 (Mpl) Capriciu. 4 (Îe) A fi în ~i răi A fi certăreț, arțăgos. 5-6 (Îe) A (nu) fi în ~ii lui (buni) A (nu) fi bine dispus. 7 (Îe) A-și veni în -i A-și recăpăta buna dispoziție.

DUȘ, dușuri, s. n. 1. Instalație specială de baie constînd dintr-un tub la care se racordează o piesă în formă de pîlnie închisă, prevăzută cu găuri dese, prin care apa țîșnește sub formă de fire subțiri. Își instalase o baie cu duș automat. C. PETRESCU, Î. I 8. 2. Țîșnitură de apă realizată prin instalații speciale de duș (l); p. ext. baie făcută prin acest mijloc. A recomandat, zeci de ani, dușurile reci pentru cei nervoși și acum le condamnă. CAMIL PETRESCU, U. N. 80. Înviorați după dușul rece... au plecat repede la gară. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 164. ♦ Fig. Vorbă sau veste neașteptată și neplăcută, cu care cineva răstoarnă planurile cuiva, îi strică socotelile, îi taie entuziasmul.

DUȘ s.n. 1. Tub (care face parte dintr-o instalație de baie) prevăzut cu o pîlnie din care țîșnește apa prin niște găuri mici. ♦ Țîșnitură, stropitură de apă de la un duș; (p. ext.) spălare făcută prin acest mijloc. 2. (Fig.) Vorbă, veste neplăcută, venită pe neașteptate, care stinge entuziasmul, veselia cuiva. [< fr. douche].

DUȘ s. n. 1. tub (dintr-o instalație de baie) prevăzut cu o pâlnie din care țâșnește apa prin niște găuri mici. ◊ țâșnitură, stropitură de apă de la un duș; (p. ext.) spălare prin acest mijloc. 2. (fig. vorbă, veste neplăcută, venită pe neașteptate. (< fr. douche, rus. duș)

DUȘ ~uri n. 1) Instalație de baie alcătuită dintr-un tub la capătul căruia este fixată o pâlnie închisă, prevăzută cu găuri dese, prin care țișnește apa. 2) Jet de apă, care țâșnește din astfel de instalație. 3) fig. Vorbă sau veste neplăcută și neașteptată. ◊ A-i face (cuiva) un ~ a certa pe cineva; a face cuiva morală. /<fr. douche

duș n. 1. țâșnire de lichid sau de abur peste o parte a corpului; 2. fig. răspuns neașteptat sau pățeală neplăcută: a căpăta un duș (= fr. douche).

dușa² sf vz duș

dușă sf vz duș²

tuș⁴ sn vz duș

duș s. n., pl. dușuri

duș s. n., pl. dușuri

duș s. n., pl. dușuri

duș, -șuri.

duș (dușuri), s. n. – Instalație sanitară care asigură țîșnirea mai multor jeturi de apă. Fr. douche. – Der. dușa, vb., din fr. doucher.