drăgostiță sf [At: BORZA, D. 158 / Pl: ~țe / E: dragoste + -iță] 1-2 (Reg; șhp) Dragoste. 3 (Trs; Olt) Plantă erbacee din familia crasulacee, cu rizomul puternic, cu frunzele cărnoase, ovale sau obtuze, cu florile galben-verzui, care crește prin păduri, tufișuri și pe locuri stâncoase Si: iarbă-de-urechi, iarbă grasă, iarbă-groasă, iarbă-unsuroasă, iarba-urechei, oloisă, verzișoară (Sedum maximum). 4 (Reg) Bubuliță.