drupă sf [At: DEX / Pl: ~pe / E: fr drupe, lat drupa] Fruct cu mezocarpul cărnos (și zemos) și cu endocarpul format dintr-un singur sâmbure.

DRUPĂ, drupe, s. f. (Bot.) Nume dat fructelor cărnoase și zemoase cu un singur sîmbure (ca vișina, piersica, pruna, cireașa etc.).

DRUPĂ, drupe, s. f. Tip de fruct cărnos și zemos cu un singur sîmbure (ca vișina, piersica, pruna etc.). – Fr. drupe (lat. lit. drupa)

DRUPĂ s.f. Tip de fruct cărnos și zemos care are un singur sîmbure. [Cf. fr. drupe, lat. drupa – măslină].

DRUPĂ s. f. fruct indehiscent cărnos și zemos, cu un singur sâmbure. (< fr. drupe, lat. drupa)

DRUPĂ ~e f. bot. Tip de fruct cărnos cu un singur sâmbure tare (reprezentanți: caisa, pruna, măslina). /<fr. drupe, lat. drupa

drupă f. Bot. fruct cărnos cu un singur sâmbure: pruna, piersica.

* drúpă f., pl. e (lat. drupa, d. vgr. drypetés, care cade de copt ce e, vorbind de măsline, d. drys, arbore, și pépto, coc). Bot. Fruct cărnos cu un singur sîmbure, ca pruna, zarzăra, cireașa.

drupă s. f., g.-d. art. drupei; pl. drupe

drupă s. f., g.-d. art. drupei; pl. drupe

drupă s. f., g.-d. art. drupei; pl. drupe